Incinerarea

 

În cursul nopţii de 19 decembrie 1989, trupurile celor 40 de victime, care nu erau însoţite de nici un fel de document pentru stabilirea identităţii au fost incinerate, fără forme legale şi fără a se păstra cenuşa”. (Gh. Robu – Procuror gen. al României, gen. col. Jean Moldoveanu – şeful Inspectoratului General al Poliţiei, “România Liberă”, nr 17/1990).

Referitor la modul în care s-a făcut acest transport, col. Moraru Petre acordă un interviu lui Corneliu Popovici şi Constantin Jichiţa, interviu publicat ulterior în “Renaşterea Bănăţeană”.

“Întrebare: – Ce s-a întâmplat în 18 decembrie?

MP: – Fiind la birou, am primit un ordin de la Nuţă. Era spre seară. Mi-a spus prin telefon: <<Vine de la Timişoara un camion cu nişte colete din străinătate pentru diverse persoane. Luaţi măsuri să fie distruse prin ardere la Vama Antrepozite Bucureşti>>. I-a transmis şi lui Baciu aceeaşi dispoziţie. Apoi, după un timp, a sunat iarăşi: <<Baciu să meargă la procurorul general Popovici!>>. A urmat un nou telefon…

Î: – Pentru ce? Tot în legătură cu <<coletele>>?

MP: – Să-l chem pe Baciu de la procurorul general care, la rându-i, să-l caute urgent pe Ganciu, administratorul cimitirelor din capitală. A doua zi, la 8, să fie la Ganciu.

Î: – Dar dumneata nu aveai nici o misiune?

MP: – Eu urma să organizez o echipă care să plece, marţi, 19 decembrie, la ora 14, pe autostrada Bucureşti-Piteşti; însărcinată să preia, la km 36, <<transportul>> de la Timişoara. Echipa am format-o din lt. col. Marin Petre, maiorii Sorescu si Baga, plut. Stanciu, sub comanda col. Baciu… Seara, târziu, tot de la Nuţă am aflat că era vorba de cadavre.

Î: – Şi?

MP: – … Mi-a transmis că sunt cu forme legale.

Î: – Nu aţi realizat ce s-a putut întâmpla?

MP: – Din 16 decembrie, I.G.M.-ul primise ordin de <<situaţie 3>>. Fără alte detalii. Asta însemna stare de necesitate.

R: – În continuare cum s-au derulat evenimentele?

MP: – În 19 decembrie, Baciu a trecut să-mi raporteze că pleacă la <<întâlnirea>> de la km 36. La ora 16 a sunat, anunţându-mă că a preluat transportul şi se îndreaptă spre Ganciu. Ajungând la destinaţie, pe la ora 18, Baciu a sunat la Timişoara să-l întrebe pe Nuţă ce să facă, deoarece crematoriul era ocupat. <<Vă priveşte! Până dimineaţă să dispară orice urmă!>>, a venit răspunsul.

R: – În consecinţă, aţi trecut la <<treabă>> ?

MP: – Baciu mi-a raportat, a doua zi, dimineaţa, că <<operaţiunea>> e gata şi cenuşa a fost strânsă în patru recipienţi metalici. Atunci, am chemat o maşină de la gospodăria anexă a I.G.M. (cpt. Nuţu Cornel a dus cenuşa şi a răsturnat-o într-un canal de apă curgătoare)”.

La Spitalul Judeţean din Timişoara, fostul director al acestui lăcaş de sănătate recunoaşte că nu era firesc şi legal să fi fost ridicate, în toiul nopţii, cu luminile stinse, 40 de cadavre şi transportate la o destinaţie necunoscută. Împreună cu dr. Novac Rodica, fosta directoare a Direcţiei Sanitare judeţene, cunoştea această misiune tainică a “autorităţilor de atunci”, dar nu a pus prea multe întrebări, ca nu cumva să se înţeleagă că nu ar fi de acord. Dr. Golea declară: “Nimeni dintre cei care au participat la ridicarea cadavrelor nu mi-a prezentat ce intenţionau să facă cu ele, dar nici eu nu i-am întrebat în legătură cu aceasta. De fapt, credeţi că eu hotăram în spitalul acela? Accesul se făcea sub cenzura unor persoane civile, miliţieni şi militari”.

Referindu-se la aceleaşi fapte, dr. Dressler declară: “În 19 dimineaţa când am venit la servici’ unul din autopsieri mi-a spus: <<Domnule doctor, ne-au dispărut din cadavre!>>, pentru că nu au fost luate toate, ci aproximativ 40. Atunci când am fost anunţat de dispariţia lor, m-am dus personal în morgă, cu care ocazie am avut impresia că s-au luat mai mulţi neidentificaţi. În sensul ăsta cred că au fost sustraşi din morgă.”

Ceea ce a urmat este considerat drept “dezolant” de către Daniel Vighi. Acesta spune, în “Timişoara”, nr. 33/1990: “Totul este dezolant; izoterma călătorind prin toată ţara cu morţii aceia tineri, complicitatea administratorului cimitirelor cu cel al crematoriului, apariţia colonelului M.I. care se dă în faţa muncitorilor drept medic legist, incinerarea în noapte până a doua zi dimineaţa a acelor cadavre care apar în descrierea fochistului Mititelu Mihai şi a muncitorului Bocioagă Nicolae ca purtând urme de violenţe: capete sparte, împunsături de baionete, fracturi de mâini şi picioare. […] Epoca de aur le-a aşezat cenuşa în tomberoane – cutii de tablă pentru gunoiul menajer – şi i-a plătit pe muncitorii neştiutori cu două mii de lei, spunându-le că tot ceea ce fac ei acolo este secret de stat. Ba mai mult, fochistul Mititelu a primit o mie de lei în plus pentru că munca în România socialistă este, nu-ai aşa, răsplătită,  s-avem înţelegere, n-a fost lucru uşor: cuptoarele au funcţionat de la orele 18 până a doua zi dimineaţa, spre orele 10”.

Florian Mihalcea şi Dinu Barbu publică în “Timişoara”, nr. 98/1992, un articol pe aceeaşi temă, în care fac afirmaţia că după ce au fost arse la crematoriu, cenuşa a fost aruncată într-o gură de canal, la Popeşti-Leordeni, lângă Bucureşti. Această variantă a fost confirmată şi ulterior.

Grigore Câmpean, muncitor necalificat, îşi aminteşte cum în dimineaţa acelei zile au fost anunţaţi că vor avea mai mult de lucru. Maşina cu cadavrele a sosit abia la ora 18. Lor li s-a spus că a avut loc o catastrofă şi că morţii aduşi acolo trebuie arşi de urgenţă. Cum la crematoriu erau numai trei oameni, au fost aduşi încă doi oameni de la un cimitir. Suma de două mii de lei pe care a primit-o fiecare însemna şi plata pentru tăcere definitivă. Însoţitorii cadavrelor aveau acte în regulă; a fost prezent şi un medic legist pe care Grigore Câmpean l-a recunoscut la televizor, pe data de 6 ianuarie 1990, în persoana colonelului Baciu.

Unul dintre misterele zilei de 19 a fost chiar autofrigorifica cu care s-au transportat cadavrele. Tiberiu Borcea analizează în “Gazeta de Vest”, nr. 53/1991, acest subiect, punând sub semnul întrebării rolul a două autofrigorifice ce se aflau în curtea garajului P.C.R. Timiş, situat pe drumul care duce către Freidorf. Col. Bunoaica, coamandant al Brigăzii de Securitate din strada Bariţiu a confirmat la proces, în depoziţia făcută ca martor, existenţa celor două autofrigorifice. În aceeaşi zi i-a telefonat gen. Guşe, cerându-i în mod expres să aibe grijă de cele două autovehicole deoarece erau încărcate cu carne! În consecinţă acesta i-a dat ordin col. Bunoaica să nu permită apropierea manifestanţilor de cele două maşini. Iar dacă va îndrăzni careva, să-i măture! La întrebarea pusă de preşedintele Tribunalului Militar Timiş, col. Bunoaica a răspuns că prin “a mătura totul” a înţeles că trebuie să nu lase pe nimeni să se apropie de cele două autofrigorifice încărcate cu… carne!

În tot acest răstimp, la Spitalul Judeţean din Timişoara, spiritele se linişteau. Din ziua de 19, după furtul cadavrelor, medicii legişti au rămas singuri până în ziua de 25, deoarece ceilalţi membri ai comisiei de anchetă nu s-au mai prezentat; miliţienii au afirmat că au primit ordin să nu mai colaboreze cu medicina legală, iar procurorul şef – pe atunci Tilincă – a refuzat, în mai multe rânduri să trimită procuror pentru confirmarea activităţii.

Familiile decedaţilor nu au putut pătrunde în morgă, deoarece era păzită de civili înarmaţi şi militari (care încercuiseră Spitalul Judeţean), doi dintre aceştia staţionând chiar în holul Institutului medico-legal. Într-o asemenea situaţie dificilă, la institutul respectiv activitatea n-a încetat de loc; dimpotrivă, din cauza faptului că au dispărut cadavrele, ziua de 19 a fost rezervată exclusiv redactării actelor medico-legale, pe baza notiţelor din 18.

Un alt amănunt este acela că în zilele de 19 şi 20 s-a interzis Institutului medico-legal eliberarea actelor şi a cadavrelor rămase şi doar ofiţerul care se afla postat pe holul unde are cabinetul conducătorul institutului; prof. dr. Traian Crişan, dădea relaţii familiilor îndoliate. Institutul medico-legal a început să elibereze familiilor cadavrele rămase după ziua de 19.XII.1989.

Un ultim comunicat referitor la cadavrele neidentificate este transmis populaţiei județului Timiș în ianuarie 1990.

COMUNICAT

Se informează populaţia municipiului că în problema cadavrelor neidentificate şi intrate în putrefacţie, pentru a se evita infectarea Spitalului Judeţean, s-a luat măsura ca ele să fie depuse şi autopsiate cu îndeplinirea tuturor formelor legale pentru înhumare, în morga din cimitirul de pe strada Rusu Şirianu.

Această măsură priveşte cadavrele fără aparţinător.

Facem pe această cale apelul cuvenit către cetăţeni pentru a nu crea situaţii neprincipiale provocate de necunoaştere şi lipsă de informare.

Primăria acordă sprijinul financiar necesar în astfel de cazuri pentru o creştinească şi demnă înhumare.

Primăria Timişoara

Institutul de Medicină Legală

Poliţia Timişoara