Neurochirurgul Horia Pleș, la 65 de ani

De-a lungul vieții am cunoscut nenumărați medici. Pe unii i-am admirat de aproape, cu alții, evident mai puțini, am fost apropiat sau am avut bucuria de a împărți prietenia. Mulți ani nu am știut prea bine dacă le admir mai mult omenia sau mai mult profesionalismul și dăruirea. 
Mai întâi, am înțeles că profesionalismul este sinonim cu dăruirea fiindcă medicul nu e medic doar în orele pe care le petrece la clinică, dispensar, ci e medic 24 de ore din 24. Așa cum o mamă este mamă 24 de ore din 24. Apoi am înțeles că un chirurg, de pildă, cum este și Dr. Horia Pleș, pentru a salva viața celui din fața lui, trebuie să își lase sensibilitatea undeva, nu știu unde, și să îmbrace răceala exactă a roboților. Dar, într-o zi, în ochii dr. Horia Pleș, am văzut că acest obligatoriu exercițiu are un preț mult mai mare decât credeam: „Am operat un copil cu o malformație uriașă pe creier și, la ieșirea din sală, pe coridor, mă aștepta mama lui”.
Apoi, în alte zile, după-amiaza, când vine la Neuromed direct de la Spital, un alt dr. Pleș. Alți dr. Pleș. Cel care povestește zâmbind cum, după 4-5 ore de operație, aplecat peste creierul unui bolnav ce părea fără șanse, a redat viață sau cel care povestește, ușor nostalgic, anii de ucenicie de la București în preajma marelui Arseni. Un emul mereu fascinat de personalitatea dr. Vasile Miclăuș, întemeietorul neurochirurgiei la Timișoara. Un dr. Pleș epistolar (pe email) și mereu atent la provocările posturii de președinte al Societății de Neurochirurgie. Un dr. Pleș discret patern față de Romeo Ioan, actorul și artistul plastic, într-o mare cumpănă a vieții cu ani în urmă…
Iar lista ipostazelor sale altfel decât cea din postura „omului care a văzut peste 10 000” de creiere, cum titra Robert Șerban un interviu cu el acum 3 ani: iubitor de artă, de jazz, de operă, de vin roșu spaniol, de schi. 
Dar, mai ales, de o rară discreție publică asemenea doar vechilor aristocrați. Poate și fiindcă bunicul său patern a fost senator liberal, iar tatăl său — medic la rândul lui și membru fondator al PNL-ului aici, la Timișoara 
La mulți ani, domnule Profesor! 
La mulți ani, dragă Țuchi!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.