Vă rog sa luaţi o foaie de hârtie şi să notaţi: Tiesto, Vibe, Maxx, Optik, Ziggy, Shadow, Manzotti, LCZ, Odamix, Priz-Q4, Project, Xileman, 8k! Dacă sunteţi convinşi că am rostit numele unor noi stele din galaxii îndepărtate, aţi trecut de 50 de ani! Daca aveţi impresia că am enumerat programe, softuri de computere, aţi implinit cel putin de 30 de ani. Dacă ştiţi că am rostit numele unor celebri Disc Jockey, vă situaţi între 14 ani şi vârsta lui Irinel Columbeanu! Nu mai ştiu să repet numele deja pronunţate, însa v-aţi dat seama deja că orice DJ, care se respectă are un pseudonim. Ca si orice MC (Master of Ceremony) ori VJ (Video Jockey). Toţi au un pseudonim sau, mai bine spus, un nume de scenă. Fiindca pseudonim înseamna nume fals, pseudo. Procedeul nu e nou. Prince, faimosul muzician american, a ales să se numească — în urmă cu mai multzi ani — un semn. Pe care nimeni nu îl poate pronunţa, asa ca el nu mai există decât în tăcere.

Aşadar, sunt la modă pseudonimele, stimati bloggeri! Pseudonime cu litere fără sens, pseudonime cu cifre, liniuţe sau misterioase grafii. Dar nu doar pe scenă, în show-biz, cum se spune. Pe net e o adevarată olimpiadă a identităţilor inventate, fiindca adresele de mail îţi cer fie să adaugi cifre la banalul tău nume, fie să îţi găseşti un pseudonim de unică folosinţă. Si uite cum Getuţa e în contact cu lumea întreaga sub protectia pseudonimului Ge69, de pildă.

Revin pseudonimele în moda, stimati cititori trecuţi de 35 de ani, după ce Securitatea a încurajat folosirea lor în scopuri “patriotice”. Am pus ghilimele de rigoare. Inainte de 89, în România, pseudonimele erau folosite pentru turnătorie, delaţiune. Turnătorii dintre anii 1948-1989 au fost diskjockeii ce au mixat adevăruri cu minciuni în melodia trădării aproapelui. Sub pseudonim, au fost trimisi mii de oameni în Baragan, în puşcărie, în cimitire.

Insa pseudonimul e mult mai vechi decât comunismul. Pseudonimul poate fi înţeles ca o forma degradată a vechilor practici magice sau iniţieri. Atunci când un copil sau un tânăr se îmbolnăvea foarte grav şi nu mai era aproape nici o speranţă, i se schimba numele. Fiindcă se presupunea ca zeul ce urma să îi taie firul vieţii îl stie duăa numele mic. Drept pentru care, schimbându-i cuiva numele, era mult mai greu de găsit.

Pentru omul societăţilor arhaice, adevarătul nume era cel dobândit dupa iniţiere şi nu cel natural. Numele de iniţiere exprima o noua condiţie, sacră, adevărată. Era un nume sfânt, hieronim. Numele Ieronim este un pseudonim sacru prin excelenţă.

Cât priveşte numele celebre ale literaturii române şi universale, cine mai stie că Moliere, Ion Vinea, Apollinaire, Ion Barbu, Ana Blandiana sau Stefan Augustin Doinaş, de exemplu, au avut alte nume? In cazul lor, mai important e re-numele.