Mă apucă deja o spaimă atavică față de Revelionul Tv! Mi-e frică de umorul scremut al tuturor comicilor noștri cu excepția lui Pascu și a colegilor săi. Mi-e greață de publicul semicretinizat care hăhăie și aplaudă toate ghiolbănelile de pubelă. Aștept anxios manelele de sezon, costumația lui ȚociuȘiPalade, scălâmbăiielile lui Arșinel, bancurile de bufet ale lui Jean Paler, vocea hominidului de la emisiunea În puii mei, figurile scoase din formol ale celor doi de la Vacanța Mare, șoricii cu after shave de la Trăsniți în NATO. Mai puneți și tot soiul de dudui și duduizde histerico-imbecile și aveți o idee despre ce ne așteaptă. De fapt, sunt disperat fiindcă umorul chiar reflectă temperatura intelectuală a unei colectivități și, dacă umorul de acum are vreo legătură cu poporul nostru, asta e chiar tragic. Dacă nu cumva iremediabil.
Ai supravieţuit combinaţiei letale de beuf + tv , trag concluzia ; o să trăieşti o sută două zeci – cît despre mioare şi sfaturi , acea mioară avea deja acea blazare , îşi făcuse doar datoria de titulară legendară – să aibă şi urmaşii urmaşilor ce rumega o vreme – ca pe urmă s-o facă de oaie … definitiv .
Aș vrea să vă ascult sfatul, dar, cum știți din baladele populare, românii nu prea ascultă de Mioare! La mulți ani!
Ia nu mai dispera ! De unde ar rezulta că această ” dixtracţie populară ” te caută taman pe mata – iar de grija altuia şi de drum lung … vorba aceea …
La mulţi ani – uită -te pe Mezzo , în ochii cuiva ,sau într-o carte .