Așadar, primul care a lipsit a fost însuși Senatul.

Asta fiindcă la referendumul din 2009, peste  78 % dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral!

A lipsit încrederea românilor în Parlament! Sondajele cu privire la încrederea românilor în cele două camere au forma și dimensiunile unui confet mototolit.

A lipsit un popă (dacă se poate unul fără grade) care să îi cunune pe Tăriceanu și Ponta. Fiindcă, în fond, toată ceremonia de marcare a 150 de ani de Senat românesc a fost o jalnică nuntă intre doi maneliști: Ponta și Tăriceanu. Care a participat la cea de-a șasea sa nuntă cu dar.

A lipsit apoi o voce clară și răspicată care îi amintească lui Ion Iliescu un episod din panoplia burduhănoasă a crimelor sale: intrarea minerilor în Senat.

A lipsit bunul-simț al unor turnători, ofițeri acoperiți, plagiatori, urmăriți penal care s-au aflat acolo dintr-un accident moral.

Au lipsit 4-5 procente ale unor formațiuni care își spun partide deși, la toate alegerile, nu au obținut niciodată mai mult decât marja de eroare a sondajelor de opinie.

Au lipsit istoria, cultura și bunul-simț.