Un dinam îndrăgostit de Roată,
Într-o seară, îşi apropie obrazul
De Rotunda Roată Domnişoară
Şi îi spuse tandru: “Dintre toate,
Tu îmi eşti mai dragă şi aproape.
Cin’ ne-a blestemat ca doar în noapte
Lâng-obrazul tău să ne spunem şoapte
Şi iubirea noastră ca să ţină doar
Cât ţine lumina, cea de sus, din far?!”
P.S. Poezia, apărută în volumul Bicicleta Van Gogh, s-ar fi cuvenit, azi, să poarte un subtitlu așa: Fiindcă există un Sfânt Walentin al Bicicletelor tandre. De ce am scris Walentin? Pe motiv de bi-ciclu.
Delicatețea tandreței dintre discretul Dinam și Roata fugace amintește de suprarealismul întâlnirii umbrelei cu gâtul mașinii de cusut, filtrată de polifonica și discreta Dvs. sensibilitate infuzată de spirit ludic și generos, de noblețe și altruism.
Să vă păstrați mereu așa, domnule Profesor! Cu stimă și admirație, R.C.
FRUMOS SI SENSIBIL. Toate cele de bine, cornel.
am postat cronica de carte pe blog dom’ profesor si vreau neaparat un comment 🙂