Caut, de câteva zile, prin publicistica lui Nae Ionescu pattern-uri preluate de Eliade. Printre multele semnalări de cărți, una mi s-a părut că definește aparte stilistica pedagogică a lui Nae Ionescu. Notița datează din 1920, poartă titlul Pedagogul Papini și se referă la semnalarea ultimei cărți a celebrului scriitor italian de către G. Savul în „Viața românească”. Titlul cărții semnalate e Să închidem școlile, iar cel ce avea să devină mentorul generației june alege spre edificare o nemiloasă propoziție din cartea italianului: „Singurul text sincer din anii de școală e pe pereții latrinelor.” Credeți că am senzația de deja-vu sau am văzut așa ceva și în The Wall? Ceva mai roz parcă, de Pink Floyd.