Aţi citit interviul lui Daniel Funeriu din Caţavencu? Merită.
Chit că m-a cam enervat discuţia, e de spus câte ceva despre ce înseamnă un alt after shave în politică.
Cine e Daniel Funeriu?
Un europarlamentar cu rădăcinile în Timişoara. Fiul cel mare al unui admirabil filolog din şcoala Profesorului Tohăneanu, Ionel Funeriu. Dar, ]n sine, un str[lucit absolvent de chimie în Franţa, cercetător prin SUA, Japonia, Germania.
Ceea ce m-a enervat şi reconfortat la discuţia din Caţavencu a fost faptul că Daniel Funeriu (încă) nu vorbeşte sublimba politicienească şi, deci, vorbeşte despre el, nu despre statuia omonimă.
Ceea ce nu e neapărat un avantaj, fiindcă a avut prilejul să uite un “amănunt” cu pedigree: a fost colaboratorul laureatului Premiului Nobel pentru chimie al Franţei, Profesorul Lehn.
M-a enervat şi că Eugen o tot dădea cu “de ce vrei să laşi cercetarea si ai intrat în politică?” De parcă Funeriu făcuse pe şeşt averi în cercetare pe care şi le punea la adăpostul imunităţii politice. Aşa merită băieţii dăştepţi care se pun la AdăpRostul imunităţii parlamentare.
M-a enervat şi că Daniel Funeriu a stat pup în Tabelul lui Mendeleev şi că nu i-a spus lui Eugen ceea ce mi-a spus mie în dimineaţa de după alegeri.
În rest, dacă vreţi să auziţi în ce franceză se exprimă un român într-o polemică despre Guantanamo la Parlamentul European, click-uiţi aici:
http://www.rfi.fr/communfr/dynamiques/RechercheIntuitionBeta.aspx?rubrique=actufr&recherche=funeriu

E pe Radio France International.