Atunci când ai privilegiul să citești un dosar al fostei Securități, în loc să fii cuprins de un rece și invidios sentiment de invidie față de profesionalismul celor care se ocupau cu gestionarea (in)Securității noastre, ești uimit să descoperi, în locul unei esențializări la sânge, un ocean de nimicuri ce acoperă date esențiale, o marmeladă ineptă, un talcioc de date fără nicio relevanță, un fluviu de bârfe și șoapte trădate despre ceva ce nici măcar nu a existat vreodată decât în spațiul acestei ficțiuni atent susținute.
E un preaplin de amănunte de alcov, de tot soiul de vorbe râgâite în vânt, de invenții ale căcănarilor turnători, de cancanuri ce păreau a-l fi transformat pe Big Brother – de fapt, Big Sister Secu – într-un/o coafeză căzută în (diz)dizgrația faptului divers.
O Securitate bulimică, adică lacomă de fapte, tălâmbă, ce își nega însuși certificatul ei de naștere.
În loc să știe, Securitatea afla. În loc să înțeleagă, ea strângea. În loc să meargă la esență, ea maneliza.(În decembrie 89, am primit documente de la bisroul special al Județenei PCR în care primarul Moț era monitorizat câte șperțuri primise și câte din amantele lui avortaseră!)
Iată de ce mi-o imaginez comportându-se asemenea unui june de astăzi, definitiv pierdut în adorația siturilor de presă din care afli doar aberații de spital, doar mărunțișuri comportamentale, doar accidente de tiroidă. Toate acestea oferindu-ți iluzia că ȘTII despre noi, românii, ceva.
Ei bine, nu știi nimic, fiindcă „prea mult”-ul are talentul din naștere de a îngropa esența sub foalele lui uriaș.
Norocul nostru a fost că Securitatea a construit, ca și netul, un preamult de nimicuri despre cineva care doar se vedea, fără să fie.
Ma tem ca nu ai dreptate. Securittea nu era organ de decizie ca sa foloseasca sinteze si sa mearga la esenta, cum zici tu. Securitatea era politie politica, caine de paza si de intimidare care latra la tot ce misca pe langa gard. Orice amanunt (gunoi) era util securitatii prin aceea ca devoala slabiciunile indivizilor, slabiciuni pe care securistii le puteau apoi folosi dupa nevoi. O sotie adultera era usor de convins sa coopereze, de exemplu. Si doar ei, securistii, stiau ce contacte directe sau indirecte avea sau putea realiza femeia respectiva. S-a calculat ca putem ajunge in contact cu oricare locuitor al planetei prin intermediul unui lant de minim 6 cunostinte, dintre care pe una deja o stim? Nu vorbesc ca un profesionist al informatiilor, pentru ca nu sunt, dar cred ca este normal ca toate serviciile speciale sa trieze maldare de informatii minore sau sterile pentru a gasi ceea ce le este intr-adevar de trebuinta. Snowden ne dezvaluie ca NSA stocheaza toate comunicatiile digitale pe care poate pune mana. Nu cred ca o fac degeaba. Volumul acela imens de date inseamna ceva ce tie-ti scapa.