T.L. : Sâmbătă, în 16, eram acasă cu soția și cu prietenii. Termenul dat de autorități pentru avacuarea mea expirase și multimea de afară păzea portile în vederea unei evacuări fortațe. M-a mirat cât de mulți oameni erau. Cred că peste 80 la sută erau ramani și, în orice caz, religia celor care mă păzeau nu era numai reformată. Catolici și ortodocși alături de enoriașii mei au făcut o adevarată demonstrație de simpatie și îmbărbătare. Nu credeam că mărunta mea cauză va declanșa ceea ce a urmat. Seara, strada era deja plină de mașini militare, blindate, o salvare și pompieri. Am blocat poarta de la intrare cu un drug de fier. Pe la 1 noaptea ne-am culcat. Prietenii mei au trebuit să rămână la mine. Nu puteau părăsi casa de teama securiștilor de afară. De fapt, ne-am culcat crezând că “Gata”. Azi nu ne mai ridică. Pentru azi s-a terminat. Pe la 3 am auzit zgomot puternic. Au forțat ușa de la intrare. În câteva minute ne-am îmbrăcat și am fugit în biserică. Am încuiat în urmă toate ușile, în număr de 6, pentru a-i întârzia pe cât posibil pe urmăritori. Prin fereastra bucătariei am sărit pe verandă. Vedeam securiști escaladând gardul. Am urcat pe o scară sus în biserică. (Biserica se află la etaj față de casa parohială). Am tras scara după noi. Mi-am pus haina bisericească. Afirmasem în urmă cu câteva luni că nu mă voi lăsa evacuat decat luat prin asalt. Când spuneam asta, mă refeream, prin analogie, la luarea cu asalt a fortăreței Timișoara, în 1522, de către turci. Și tot prin analogie, mă refeream la cuvântul reformatorului nostru, Martin Luther, care spunea despre credința noastră că este fortareața noastră. Deci să nu mă credeți naiv că m-am refugiat în biserică, în haină preoțească. V-am spus la ce mă gândeam. La masa de unde predicam, am fost înșfăcat și bătut cu pumnii, mi-au sfâsiat haina preoțească. MC:Câți credeti că erau? LT: În biserica, vreo 30. Nu știu exact. Apoi am fost băgați cu forța în mașini și evacuati. Duminică dimineața, între 4-5 am fost arestați. În aceeași zi am fost duși la Mineu. Luni, am primit lucrurile în felul în care știti, iar de marți au început interogatoriile. Zilnic mă duceau la Salatig, comuna de care apartine satul Mineu. Ce vreau sa subliniez aici este că au încercat cu orice preț să mă facă să recunosc că sunt iredentist, șovin, fascist, că ne-am vândut pentru câțiva dolari agenturilor străine și, mai ales, că aș fi inițiatorul sau instigatorul evenimentelor de la Timișoara Mi s-a cerut să semnez o declarație și să apar în public, la radio sau tv și să recunosc drept întemeiate învinuirile ce mi se aduceau. (Mariana Cernicova, Interviu Cu Tokes Laszlo, revista “Orizont”, 6 ianuarie, 1990)