Judecătorul Mustață va fi ras(ă) fiindcă, în loc să fie „judecătorul dosarului Voiculescu” a poftit să fie „judecătorul lui Voiculescu”.
Ceea ce înseamnă că DNA-ul este, în clipa de față, un after shave și pentru Motanul Felix.
Un after shave pentru feline!
Deocamdată, în România, singura instituţie care face diguri e DNA-ul.
La început mai mici, mai fragile, mai efemere — o reţinere de 24 de ore, cum ar fi –, dar, până la urmă, tot se înalţă câte un mic diguleţ.
Între ce şi ce, poate că întrebaţi. Între potopul de lăcomie al prădătorilor şi ce a mai rămas din România.
Tot se mai ridică băieţii ăştia câte un infarct, câte un puseu de tensiune, câte o spondiloză ovină (Becali, cum ar fi) între netulburatele flegme ale lotrilor naţionali şi frica de puşcărie.
Poate că dacă în primii ani de după 89 ar fi fost arestaţi câţiva dintre uriaşii tâlhari ai acestui popor, ciuma furatului din banul public nu ar fi fost astăzi aşa.
Adică firească, la vedere, ostentativă, provocatoare, umilitoare, îmbrăcată în haine scumpe cu miros de subsuoară de neam prost.
Nu ştiu ce au însemnat, în daune materiale, dezastrele naturale ce au lovit România în ultimii 25 de ani.
Ştiu doar că unele case au fost reconstruite, că drumurile au fost reparate, că pământurile şi-au revenit.
Dar mai ştiu că stupoarea sau dispreţul omului de rând în faţa acestui furt naţional s-a transformat, încetul cu încetul, în greaţă, apoi în frică, apoi în indiferenţă.
Iar apoi a sfârşit prin a deveni normalitate şi normă:
Eşti pus de partid ca să furi. Furi ca să fii apărat de partid. Furi mult ca să împarţi cu mai mulţi.
Şi că tot ceea ce ţine de structura profund umană a românilor s-a modificat, s-a stricat. Aşa cum se strică ceva viu: definitiv!
Or, în faţa unei asemenea realităţi ce vine mai cu forţă decât toate puhoaiele revărsate ale naturii, nu ai nici dig, nici refugiu.
Unii dintre români au plecat în Italia, în Spania, în America, oriunde au putut găsi loc de muncă şi linişte.
Alţii au primit acasă paşaport fără viză pentru Deznădejde şi Umilinţă.
Alţii au coborât definitiv în Tăcere. Majoritatea au domiciliul permanent în Sărăcie şi Boală!
O tristă ironie face ca galbenul, portocaliul şi roşul să fie şi culorile de cod ale dezastrelor naturale, şi ale celor mai mari partide care au ras, devastat, pârjolit şi confiscat România!
Un sfat urgent pentru Piți de la Naționala ce joacă un fel de fotbal: singurul antrenor secund calificat absolut pentru meciurile de baraj e din Timișoara și se numește Titu Bojin!
Domnul Titu Bojin e persoana cea mai potrivită din România fiindcă:
1. e doctor în baraje
2. a scos milioane din diguri și baraje la Direcția Apelor Banat.
3. are darul profeției
4. are familie de barajiști
Dacă primele două argumente sunt de natura evidenței, o să nuanțez aici doar punctele 3 și 4.
Vorbitor mediu al dialectului englezesc de Big Remetea, Domnul Bojin are darul profeției, după cum arată și comunicarea sa științifică din 2002, ce a prezis, uimitor, inundațiile catastrofale din 2005: “270 YEARS FROM THE FIRST WATERWOKS IN BANAT REGION”, LA ” THE INTERNATIONAL CONFERENCE – PFHD PREVENTING&FIGHTING HYDROLOGICAL DISASTERS” 21 – 22 NOIEMBRIE TIMIŞOARA.
După cum, dragă Domnule Piți, așa cum am spus, familia Bojin este o înfocată familie de barajiști!
Aflată, actualmente, în relație cu lumea sportului fiindcă joacă în „calificări” la DNA.
Nu în ultimul rând, postura de secund e ideală pentru candidatul nostru fiindcă, în cazul schimbării antrenorului principal, Domnul Dr. Bojin a dovedit că se poate ocupa în continuare de diguri fără grețuri sau cârcei de natură morală.
Odată cu nefericitul accident al lui Nae Nicolae, aflăm așa: că victima a fost patronul unei echipe de fotbal, că a fost regele imobiliarelor din Ilfov, că a fost finul unuia din turma de becali, că a fost nașul lui Adrian Minune (fost Copilul), că a fost prieten cu Jiji, că a fost milionar tablagiu în euro (ar fi pierdut la cu Jiji, un teren de 10 milioane de euro), dar, mai presus de toate, că a fost Trecător.
Nu în sens biblic, ci în non-sensul codului rutier care spune că nu se depășește coloana ce așteaptă la barieră și, cu atât mai puțin, nu se trece printre barierele coborâte la trecerea de nivel.
Cu alte cuvinte un ins excepțional căruia îi plăceau excepțiile.
Să mă ierte Dumnezeu, dar, uite, cu prilejul (sic!) nenorocitului ăsta de accident, pot face și eu un clasament al instituțiiilor de care ar trebui să se teamă conducătorii români de limuzine de peste 100 000 de euro:
1. CFR-ul (locomotivele în mișcare accelerată),
2. Băsescul (eficient mai ales post suspendare)
3. DNA-ul
4. ANI.
5. Propriul partid.
A, să nu uit: până la proba contrarie, Nae Nicolae beneficiază de prezumția de nevinovăție!
Declarațiile cele mai recente ale Domnului Ponta, la Bistrița, au produs o stuporică destul de mare în mediile politice:
„„Fundamentul intrării noastre în UE nu este doar să ne facă ANI şi DNA”, a afirmat senin Domnia Sa, uitând, selectiv, că DNA-ul este PNA-ul maestrului său Năstase.
Cum ar fi un soi de Pinot Noir Zestrea Murfatlar cu eticheta schimbată ca izmenele.
După cum, cu același prilej, Ponta a adăugat că, dacă în 2007 românilor li se spunea că intră în UE doar pentru a avea DNA şi ANI, poate „se mai gândeau”.
Nu știu dacă românii s-ar fi gândit, însă oamenii politici, cu siguranță.
De aici până la îndemnul la Veto nu a fost decât un pas.
Ceea ce, în armonie cu învățăturile iliesciene, ar suna chiar mai tare decât în nemuritoarele observații ale lui Ștefan Bănică junior:
„Sovieta, te-a stricat servieta!”