Recunosc, sunt un băsist nenorocit!
Spre deosebire de iliescienii, constantinescienii sau chiar uberklausienii (mă scuzați pentru familiaritate!) de bon ton, eu mă afund în nămolul nimicniciei mele unde mă încăpățânez să observ că acest golan nici nu a omorât români la mineriade, nici nu a futut șansa de a învinge sistemul, nici nu tace asemenea unui langoș rece de aproape un an.
E tembel, are chestia asta enervantă cu Udrea, se uită cruciș, poate că e bețiv, poate că are un frate corupt, dar, pentru mine, sigurul lucru clar e că, deocamdată, Băsescu e singurul politician care spune ceva cu cap și coadă și, mai ales, singurul care poate îngenunchia PSD-ul!
Atenție, nu pe rămășița de Ponta, ci PSD-ul!
Asta fiindcă lui Ponta îi face opoziție și PSD-ul, așa cum, de-a lungul ultimilor 15 ani, PSD-ul i-a băgat la borcan pe toți crocodilii gen Năstase Adrian. În lupta pentru putere.
Dar cel mai serios motiv pentru care eu cred în reîncarnarea lui Băsescu ține de un criteriu sociologic: Iohannis va împlini, în curând, alături de noul PNL, un an de iluzii. Exact cât trebuie pentru a nu strica rânjetul unei victorii prin ricoșeu.
Atrag atenția și că mai mult de 30 de procente din votanții anti-Ponta sau, mai precis, anti-PSD nu se regăsesc în ceea ce face Opoziția de operetă. Moțiunea de cenzură a dovedit acest lucru fiindcă parlamentarii Puterii nu au simțit că peștele Puterii pute a mort, așa că au stat în băncile lor.
De ce?
Fiindcă umbra USL-ului reacționează la stimuli. La stimulul Băsescu. Iar acest stimul este întreținut de Antena3 nu doar din considerente voiculesciene — așa cum s-ar putea crede –, ci, mai ales, dintr-un calcul psihanalitic: atunci când ai un dușman comun, nimic nu te separă, ci doar te nuanțează. Or, în clipa în care Băsescu a reintrat pe scena politică — reinventat de Opoziția rahitică –, el a forțat și despărțirea simbolică dintre cei doi frați nefirești ai USL-ului. Încă regăsiți în spațiul simbolic al Antenei3, unde electoratul uselist se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat de la divorțul dintre Ponta și Antonescu. Iar această percepție a fost perpetuată, consolidată de faptul că Băsescu, în clipa în care a devenit fără identitate politică, a dat senzația că USL-ul are datoria morală față de electorat să fie viu și real.
Băsescu însă a simțit repede acest lucru.
Așa că, de azi, Băsescu a intrat nu doar în politică, ci, mai ales, în conștiința celor nesiguri și a celor nemulțumiți. Mai întâi. în conștiința parlamentarilor care iau în calcul foarte serios că partidul lui T.B. va obține cel puțin 10-12 procente. Apoi, în conștiința celor care, după ce au reușit să îl împedice pe Ponta să fie Președinte, au fost dezamăgiți total că el nu a fost răsturnat. Și nu în ultimul rând, în conștiința celor care s-au simțit trădați de noul PNL.
Unde dezamăgirea față de Opoziție este poate mai mare decât cea față de Băsescu.
Vom trăi și vom vedea câți parlamentari ai Mișcării Populare vom avea peste câteva luni…
Vin vremuri interesante.