Astăzi am avut o experiență urmuziană. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, timp de aproape 2 ore, în 12 luni de muncă muzeală nu doar a mea, ci a unui colectiv de profesioniști,  după care mi-au dat o notă cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnă că activitatea mea/a noastră din anul amintit a fost una penibilă!

Nu sunt în postura de a mă autoevalua, dar sunt în postura să spun că Muzeul de Artă a fost în centrul vieții culturale timișorene și mă simt ofensat că o comisie fără niciun manager de muzeu, o comisie cu doi bucureșteni speciali aduși pentru a mă demite, o comisie cu alți doi afoni vizual (dacă se poate spune așa) își bate joc nu numai de munca noastră, ci și de buna noastră credință și naivitate!

Mă simt ofensat fiindcă unul dintre membrii comisiei nu are habar nu ce facem la Muzeul de Artă, ci unde se află Muzeul de Artă (Domnul Cătălin Bălescu, din București), iar alți doi nu au văzut mai mult de 1 bucată expoziție (Domnii Adrian Neg0iță și Miodrag Milin). Iată de ce am folosit epitetul „urmuzian”!

În anul 2012 la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țuculescu, Romul Nuțiu, Ștefan Bertalan; una despre creația marelui arhitect, Horia Creangă, două expoziții de la Brukental. Alături de Salonul Anual al Artiștilor plastici, alături de alte expoziții ale unor artiști timișoreni. Ca o realizare unică, la nivel național, aș sublinia doar că Proiectul de educaţie muzeală Seniori ghizi în Muzeul de Artă Timişoara, coordonat de Domnul Marius Cornea,  a devenit caz de bună practică în progamul european ASLECT. De asemenea, acest proiect a fost selecţionat de Volonteurope pentru a reprezenta România în raportul anual pe 2012

Numai Tuculescu, Nuțiu și Bertalan să fi fost, și tot era de ajuns! La banii pe care i-am avut!
Sincer, cred că sunt un idiot: în loc să mă fi chivernisit, i-am rugat pe câțiva dintre prietenii și cunoscuții mei să mă ajute. Așa că, din cele 22 de expoziții, 15 expoziții au fost organizate fără a cheltui bani publici pentru transport sau asigurări.

Aș fi foarte curios să știu cum au punctat membrii comisiei „penibila” agendă culturală în 2012, când, de la buget, au fost finanțate doar o treime din expoziții.

Unul dintre cei doi bucureșteni e rector al Universității de Arte Plasice, altul e un om de fină formație intelectuală. Ce i-o fi determinat, oare, să aibă orbul găinilor?

Domnul David, fost profesor la Facultatea de Arte din Timișoara, oare să fie de părere că 2012 a fost, la Muzeul de Artă, un an penibil? Nu a spus nimic la interviu. Putea să o facă și îi răspundeam.

Domnul Miodrag Milin, pe care nu l-am zărit prin Muzeu de vreo 3-4 ani, oare cum le va explica celor care îl vor întreba despre nota acesta? Nu va putea răspunde, la fel cum nu va putea răspunde de ce a fost nevoit să părăsească Memorialul Revoluției, desigur!

Pe Domnul Cătălin Bălescu îl înțeleg oarecum, fiindcă, în postura lui administrativă, poate fi ușor presat. Deocamdată, Domnia sa, deocamdată, s-a ferit să fie un nume în pictură, însă nu e exclus că se va afirma ca docilissim membru al unor comisii demolatoare…

Pe Doamna Demetrescu însă, mărturisesc, nu o înțeleg! După ce ai făcut un doctorat cu Pleșu, după ce ai scris în „Dilema”, se cuvin măcar câteva milionimi de dileme.

Doamna Demetrescu, chiar nu ați înțeles că ați luat parte la o execuție politică?

Chiar nu a înțeles că au jucat penibilul rol al „dezamăgiților” fiindcă opiniile mele politice nu corespund cu cele ale actualei Puteri?

Chiar nu au înțeles că, în spatele acestei execuții, se află chiar președintele Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin?

Chiar nu au înțeles că, dacă, după schimbarea de regim de la CJT, aș fi trecut în barca Domnului Bojin, nu ar fi fost nevoie de ei, aș fi avut parte de o comisie hipercorectă și aș fi luat o notă glorioasă de peste 9?

De la nota peste 9 de anul trecut, obținută în fața unei comisii din Timișoara, oare ce s-a schimbat atât de penibil în Muzeul de Artă?

Explicația e foarte simplă: de fapt, am primit nota asta fiindcă am scris pe blog și în presă exact ceea ce cred eu că trebuie gândit și scris!

Și cred că am făcut bine pentru că îmi este mai mai frică de mine și de ce ar spune persoanele pe care le admir decât că mă poate da afară dr. Bojin!