Cât de mic e CV-ul lui Adrian Negoiţă, preşedintele Comisiei Judeţene de Cultură, de nu îl vede Bojin?

Stimate Domnule dr. Titu Bojin,

Preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş

 

Urmare a solicitării făcute către instituţia pe care o conduceţi, în procesul deschis de subsemnatul CJ Timiş, vă rog să trimiteţi urgent către autorităţile în drept CV-ul întreg sau chiar mici confeti din CV-ul dlui Adrian Negoiţă, membru marcant al culturii şi sportului timişorean în calitatea sa de Preşedinte al Comisiei judeţene de Cultură şi Sport a judeţului Timiş.

Urmare a cererii făcute prin avocat, am primit toate CV-urile, cu excepţia celui al D-nului Negoiţă.

Fac apel la Dv. fiindcă din diversele CV-uri ale numitului Negoiţă nu rezultă cu prea multă convingere cum că Domnia sa ar avea studii superioare, iar din informaţiile pe care le-am obţinut reiese că ar fi acum la capătul unor strălucite studii de 3 ani în sociologie.

După cum ştiţi deja, documentul îmi este necesar în procesul pe care l-am deschis în urma evaluării mele de la Muzeul de Artă, în 2012, de către o comisie între ai cărei membri s-a aflat şi studentul de anul I, Adrian Negoiţă.

Deşi amândoi ştim foarte bine  – din perspective diferite, e drept – că totul este posibil în România, vă rog, totuşi, domnule dr. Bojin, să îmi comunicaţi CV-ul studentului Negoiţă, eu personal nefiind interesat nici de frecvenţa, nici de notele studentului Negoiţă.

Vă promit, la schimb, că o rezolvare pozitivă şi rapidă a Dv. îl va scuti de prezenţa mea pe sus-numitul la examenul de susţinere a diplomei, dat fiind faptul că un asemenea examen este public.

Cu cele mai bune gânduri,

Prof. univ. dr. Marcel Tolcea

 

După meciul de aseară, Titu Bojin ar putea fi chemat secund al naționalei de fotbal!

Un sfat urgent pentru Piți de la Naționala ce joacă un fel de fotbal: singurul antrenor secund calificat absolut pentru meciurile de baraj e din Timișoara și se numește Titu Bojin!

Domnul Titu Bojin e persoana cea mai potrivită din România fiindcă:

1. e doctor în baraje

2. a scos milioane din diguri și baraje la Direcția Apelor Banat.

3. are darul profeției

4. are familie de barajiști

Dacă primele două argumente sunt de natura evidenței, o să nuanțez aici doar punctele 3 și 4.

Vorbitor mediu al dialectului englezesc de Big Remetea, Domnul Bojin are darul profeției, după cum arată și comunicarea sa științifică din 2002, ce a prezis, uimitor, inundațiile catastrofale din 2005: “270 YEARS FROM THE FIRST WATERWOKS IN BANAT REGION”, LA ” THE INTERNATIONAL CONFERENCE – PFHD PREVENTING&FIGHTING HYDROLOGICAL DISASTERS” 21 – 22 NOIEMBRIE TIMIŞOARA.

După cum, dragă Domnule Piți, așa cum am spus, familia Bojin este o înfocată familie de barajiști!

Aflată, actualmente, în relație cu lumea sportului fiindcă joacă în „calificări” la DNA.

Nu în ultimul rând, postura de secund e ideală pentru candidatul nostru fiindcă, în cazul schimbării antrenorului principal, Domnul Dr. Bojin a dovedit că se poate ocupa în continuare de diguri fără grețuri sau cârcei de natură morală.

Cum se dă afară un neascultător manager de muzeu și cum se face de doi bani o instituție de cultură

Astăzi am avut o experiență urmuziană. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, timp de aproape 2 ore, în 12 luni de muncă muzeală nu doar a mea, ci a unui colectiv de profesioniști,  după care mi-au dat o notă cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnă că activitatea mea/a noastră din anul amintit a fost una penibilă!

Nu sunt în postura de a mă autoevalua, dar sunt în postura să spun că Muzeul de Artă a fost în centrul vieții culturale timișorene și mă simt ofensat că o comisie fără niciun manager de muzeu, o comisie cu doi bucureșteni speciali aduși pentru a mă demite, o comisie cu alți doi afoni vizual (dacă se poate spune așa) își bate joc nu numai de munca noastră, ci și de buna noastră credință și naivitate!

Mă simt ofensat fiindcă unul dintre membrii comisiei nu are habar nu ce facem la Muzeul de Artă, ci unde se află Muzeul de Artă (Domnul Cătălin Bălescu, din București), iar alți doi nu au văzut mai mult de 1 bucată expoziție (Domnii Adrian Neg0iță și Miodrag Milin). Iată de ce am folosit epitetul „urmuzian”!

În anul 2012 la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țuculescu, Romul Nuțiu, Ștefan Bertalan; una despre creația marelui arhitect, Horia Creangă, două expoziții de la Brukental. Alături de Salonul Anual al Artiștilor plastici, alături de alte expoziții ale unor artiști timișoreni. Ca o realizare unică, la nivel național, aș sublinia doar că Proiectul de educaţie muzeală Seniori ghizi în Muzeul de Artă Timişoara, coordonat de Domnul Marius Cornea,  a devenit caz de bună practică în progamul european ASLECT. De asemenea, acest proiect a fost selecţionat de Volonteurope pentru a reprezenta România în raportul anual pe 2012

Numai Tuculescu, Nuțiu și Bertalan să fi fost, și tot era de ajuns! La banii pe care i-am avut!
Sincer, cred că sunt un idiot: în loc să mă fi chivernisit, i-am rugat pe câțiva dintre prietenii și cunoscuții mei să mă ajute. Așa că, din cele 22 de expoziții, 15 expoziții au fost organizate fără a cheltui bani publici pentru transport sau asigurări.

Aș fi foarte curios să știu cum au punctat membrii comisiei „penibila” agendă culturală în 2012, când, de la buget, au fost finanțate doar o treime din expoziții.

Unul dintre cei doi bucureșteni e rector al Universității de Arte Plasice, altul e un om de fină formație intelectuală. Ce i-o fi determinat, oare, să aibă orbul găinilor?

Domnul David, fost profesor la Facultatea de Arte din Timișoara, oare să fie de părere că 2012 a fost, la Muzeul de Artă, un an penibil? Nu a spus nimic la interviu. Putea să o facă și îi răspundeam.

Domnul Miodrag Milin, pe care nu l-am zărit prin Muzeu de vreo 3-4 ani, oare cum le va explica celor care îl vor întreba despre nota acesta? Nu va putea răspunde, la fel cum nu va putea răspunde de ce a fost nevoit să părăsească Memorialul Revoluției, desigur!

Pe Domnul Cătălin Bălescu îl înțeleg oarecum, fiindcă, în postura lui administrativă, poate fi ușor presat. Deocamdată, Domnia sa, deocamdată, s-a ferit să fie un nume în pictură, însă nu e exclus că se va afirma ca docilissim membru al unor comisii demolatoare…

Pe Doamna Demetrescu însă, mărturisesc, nu o înțeleg! După ce ai făcut un doctorat cu Pleșu, după ce ai scris în „Dilema”, se cuvin măcar câteva milionimi de dileme.

Doamna Demetrescu, chiar nu ați înțeles că ați luat parte la o execuție politică?

Chiar nu a înțeles că au jucat penibilul rol al „dezamăgiților” fiindcă opiniile mele politice nu corespund cu cele ale actualei Puteri?

Chiar nu au înțeles că, în spatele acestei execuții, se află chiar președintele Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin?

Chiar nu au înțeles că, dacă, după schimbarea de regim de la CJT, aș fi trecut în barca Domnului Bojin, nu ar fi fost nevoie de ei, aș fi avut parte de o comisie hipercorectă și aș fi luat o notă glorioasă de peste 9?

De la nota peste 9 de anul trecut, obținută în fața unei comisii din Timișoara, oare ce s-a schimbat atât de penibil în Muzeul de Artă?

Explicația e foarte simplă: de fapt, am primit nota asta fiindcă am scris pe blog și în presă exact ceea ce cred eu că trebuie gândit și scris!

Și cred că am făcut bine pentru că îmi este mai mai frică de mine și de ce ar spune persoanele pe care le admir decât că mă poate da afară dr. Bojin!

 

 

Un mincinos și doi cotcodaci

Doi jurnaliști care există scriu despre niște minciuni transcrise de un jurnalist care nu există. Un fenomen care s-ar numi datul cu presupusul sau cu presupuța.

Să vedem, în ordine, despre ce este vorba.

Miercuri, în jurul orei 16, am fost sunat de domnișorul Ovidiu Mărăscu care, între altele, m-a întrebat dacă îmi simt amenințat postul de director al Muzeului de Artă. Probabil că Domnișorimea sa crede că USL-ul face numiri politice sau abuzive.

I-am răspuns că nu îmi simt postul amenințat fiindcă nu am făcut politică la Muzeul de Artă și, ca dovadă, unii dintre sponsorii cei mai importanți au fost Emil Cristescu și Ovidiu Tender. În articolul publicat în deBanat (http://www.debanat.ro/author/mihai-oancea/) un anume Mihai Oancea – personaj care nu există în civilie – scrie că aceștia mi-ar fi prieteni buni și că mă bazez pe ei. Nu am spus asta și nici nu am sugerat că nu aș putea fi schimbat. Pot dovedi acest lucru fiindcă la conversație a asistat un cunoscut avocat și prieten care, întâmplător, îi cunoaște foarte bine și pe Dl. Titu Bojin, și pe Emil Cristescu, și pe Ovidiu Tender. Cum se pot posta pe blog și fișiere audio, îl invit pe domnișorul Mărăscu-Oancea să posteze convorbirea noastră.

Pe baza acestei măgării, Tibi Kiss  – una din „luminile” jurnalismului deontologic de Banat – îl somează pe Titu Bojin să mă dea afară fiindcă, conchide Kiss-uțul, aș fi atentat la imaginea președintelui CJ Timiș. (http://tiberiukiss.wordpress.com/)

În fine, Herr V. Bota, după ce face aluzii la faptul că tatăl meu a fost primar în anii 70 la Jimbolia, conchide că am invocat prietenia celor doi dintr-o lipsă acută de caracter și conchide: „Iată că “stomacul” unora e atât de antrenat încât pot înghiți de la pietre la rahat!” (http://viobota.wordpress.com/2012/07/18/senzational-inna-si-tolcea-rup-gura-presei/) Apropo, ar fi bine ca social-democrația mătăluță să fie completată și de nițică gramatică în fraza pe care am citat-o!

Așa că, Viorele dragă, nu te obrăznici, te rog, și căcatăți de treabă!

Cu privire la activitatea mea la muzeu, nu cred că e cazul să explic aici despre ce este vorba, fiindcă, oricum, niciunul dintre cei trei nu au ( nu are!) pasiuni plastice dincolo de figurările de pe bancnote. Așa, în treacăt, lui O.M. îi amintesc de Premiul pentru Management creativ acordat de, surpriză, nu spun cine. Ca indiciu, dacă ar fi trăit în acea epocă, personajul ar fi fost pictat, nud, de Rubens. Cu toate riscurile asumate. De Rubens.