Năstase A. se reîntoarce „acase”

Dacă ieri nu aş fi avut acces  la televizor, aş fi fost chiar întristat de rearestarea lui Năstase.

Ştiu că unii or să sară şi o să-mi aducă aminte de diverse istorii ale lui Bombo, de pe vremea când România era o Bombolie molfăită între primele gingii ale ţării şi obrăjorul său absolut, roz şi bombat, de parcă un foetus şi-ar fi scos popoul afară, prin piele.

Uitasem toate astea şi mă gândeam doar cât de lamentabil a sfârşit un asemenea individ: detestat pe faţă şi de cei pe care i-a umilit prin opulenţă şi aroganţă, dar, mai ales, detestat jubilativ, pe ascuns, şi de membrii partidului său pe care i-a „castrat” la putere şi bani.

Trebuie să fie îngrozitor să știi foarte bine că toată pletora de pesedişti, în frunte cu Ponta, care se vântură pe la emisiuni şi urlă că a fost o condamnare pe nedrept, o condamnare politică, o răzbunare sunt, de fapt, niște ipocriți lamentabili și că te apără fiindcă tu nu mai ești de mult viu. Ci doar moaștele vii, în captivitate, ale unei zeități ce părea inexpugnabilă în osânza  unui sistem mafiot unicefal, dar cu inombrabile ouă.

La fel, mi se pare umilitor să îți simți persoana vidată de orice conținut pentru a fi înfiptă, asemenea capului de lup din stindardul vechilor daci și fluturat  doar fiindcă PSD-ul, USL-ul nu mai are nimic de fluturat.

Drept pentru care, dincolo de explozia de reacții ale unora sau altora, mie mi se pare că PSD-ul este extrem de calculat în mișcări și că știe să profite la maximum de rearestarea lui Năstase.

Este evident că agresivitatea cu care Ponta și ai săi au reacționat le folosește din mai multe motive.

Mai întâi, agenda media se modifică și vidul de guvernare al USL trece în plan secund.

În al doilea rând, o „justiție băsistă” înseamnă o „dictatură băsistă”, deci un perfect alibi pentru nereușitele a guvernului de până acum.

În al treilea rând, PSD-ul transmite un mesaj extrem de puternic baronilor locali pesediști care au nevoie de o reacție de acest fel. Dar și votanților pesediști care au votat și vor vota mereu PSD-ul fiindcă știu că acest partid a fost și va fi umbrela tuturor lucrurilor din afara legii. De la micile găinării până la marile tunuri care ne-au „dăruit” miliardarii de azi.

În al patrulea rând, un Năstase în libertate e un Năstase inutil, spre deosebire de un Năstase în închisoare, un fel de semimartir ce coagulează în jurul său toată frica și determinarea din teritoriu.

În fine, mi se pare evident că exemplul lui Năstase va fi din plin folosit de USL în clipa în care va promova amnistierea sau modificările din Codul Penal.

Toate acestea mă fac să privesc încarcerarea lui „El Însuși” cu un scepticism mult mai accentuat decât ni s-ar fi cuvenit!

P.S.: În atenţia bocitorilor lui Adrian Năstase:

A doua zi după catastrofa Titanicului, în ziarul „New Yorker” apărea un avertisment adresat cititorilor care trimiteau până și poeme pentru a-și manifesta solidaritatea cu teribila suferință umană:
„Ca să scrieți un poem despre Titanic demn de a apărea în ziarul nostru, trebuie să aveți ceva mai mult decât hârtie, creion și puternica senzație că dezastrul a fost unul de proporții”.
Dacă, atunci, „altceva” însemna „talent”, în cazul deplângerii lui Năstase de către lătrăi este vorba de ceva mult mai rar: de cinste, onestitate.

Condamnarea lui Adrian Năstase e o nesperată mână de ajutor dată USL-ului

Hayssam, metastazul minune, e, din nou, pe cai!

Vă amintiți una din capodoperele arăbești ale perioadei lui Nea Nicu ce acoperea aproape în unanimitate peretele românului de bloc autohton?

Ați ghicit, este vorba despre carpeta cu frumosul titlu Răpirea din Serai.

Un arăbut, cam pirpiriu, cu o gagică aruncată ca o desagă peste șa, cu o pușcă în dreapta, sus, și cu stânga pe hățuri, călărind în goană tot mai departe de un pălățel care tre să fi fost seraiul.

Și un amănunt care mi-a rămas și acum în memoria afectivă, de parcă, în copilărie, aș fi fost voluntar la protecția animalelor: privirea obidită a marvei (animalului, în Banat), de atâta greutate prăbușită peste el.

Ei bine, cam asta e și povestea cu Hayssam.

Cu câteva nuanțe de adăugat: Hayssam nu e călărețul, ci huria (tipa, în arăbește).

Calul nu fuge de serai, ci se întoarce.

Călărețul nu e serviciile secrete românești.

(Din palat, eunucii cu fulare scumpe la gât, culmea, nu mai au nicio legătură cu Năstase!)

Năstase Adrian se întoarce ACASE

Mărturisesc că sunt foarte atent la felul în care scriu fiindcă ober-avocatul lui Năstase a chițibușat așa: „Procurorii au făcut greşeli de ortografie la recurs”.

Așadar, corect este să scriem Năstase Adrian se întoarce acase, nu acasă, grație celor 4 case ale fostului deținut.

Mai exact ar fi ca Dânsul să se întoarcă de 4 ori, dar asta ar semăna prea mult cu un 4×4!

Sigur că Năstase nu se va mai întoarce atât de mult, ci va miza pe cea mai importantă întoarcere: cea în PSD!

Deocamdată, la Jilava nu se află parcată decât o Salvare dar, dintr-un moment în altul, sunt convins că este așteptat să sosească un tir cu roți blondel pentru a lua cărțile din care Năstase a făcut referințele necesare lucrărilor scrise în penitenciar.

Fiindcă, altfel, e greu de crezut că se pot scrie cărți. Chiar și despre o proastă băsistă cum e Europa!

 

Șutim o reformă? În loc de Programul Prima Casă, ia băgați Programul Primul Picasso!

După ce hoții din România au șutit olandezilor, în mai puțin de 60 de secunde, 7 tablouri de milioane de euro, impresionismul occidentalilor despre noi s-a multiplicat la cubism!

După era primitivă a datului cu jula, numită julasic, iată că românul a trecut cu brio în era furatului simezozoic, adică a furatului de pe simeze.

Și lucrurile nu se opresc aici!

Din mărturiile rafinaților pinacotiști prinși de Poliția română aflăm că, de fapt, ei nici nu știau ce înstrăinează!

Astfel, unul dintre ei a și spus că numele autorului unei pânze, Matisse, seamănă cu Matiz.

Ei bine, nu vă grăbiți să vă dați mai deștepți. Sau mai culți!

Asemenea confuzii există și în lumea fotbalului, unde nici până astăzi nu e prea sigur dacă în meciul Toulouse-Lautrec bate Toulouse!

După cum, la fel de amețitor ambiguă e formula Prima Casă  în cazul lui Năstase Șase Case.

Evident, cu gândul la el am propus social-democrației noastre de salon un program de colecționari: Programul Primul Picasso!

Sau, cu gândul la alt spaniol: Dali clasei munșitoari, cum ar grăi Doamna Pivnișeru.

 

B1 TV are incontinenţă vadimică?

Prezenţa tot mai isterizantă la B1 TV a tri(ne)bunului Vadim Tudor mă face să nu mai înțeleg nimic!.

Ori eu credeam că postul e unul dintre puținele care își selectează invitații după criterii de normalitate și onorabilitate, ori ceva fundamental s-a schimbat acolo.

Sigur că postul are tot dreptul să invite pe cine vrea, dar să chemi tot mai insistent un ipochimen care a scris și proferat tot ce e mai dezgustător și mai penal în România de după 1989 mi se pare grav și impardonabil.

Iar să îl lași să abereze tot soiul de scenarii fără să îl întrerupi sau să îl întrebi dacă are vreo dovadă, asta e presă de Ștefan Gheorghiu la seral.

(Apropo, Domnul Ion Cristoiu ar trebui ca, înaintea interviurilor sale cam nesărate și mult prea politicoase – cum ar fi cel cu Dragnea – să îl consulte pe Robert Turcescu despre cum se întreabă un lider politic. Altfel, am putea crede că este vorba despre un interviu de binefacere!)

Nu cred că e nevoie de o un mare efort de memorie pentru a ne aminti tonele de dejecții la adresa maghiarilor, evreilor sau țiganilor, la adresa, practic, a tuturor oamenilor politici care i-au refuzat un serviciu. De la Iliescu, Petre Roman, Năstase, Constantinescu, Rațiu sau Coposu până la cei care au părăsit Partidul România Mare.

Și iarăși întreb: ce poate spune acest amestecător de rahaturi securistico-ceaușiste ? Despre absolut orice!

Nimic! Dar pentru asta e și mai puțin toxic, și mai igienic, și mai corect să inviți un scaun gol, casat.

 

Veto, mi-ai stricat chiuveto!

Declarațiile cele mai recente ale Domnului Ponta, la Bistrița, au produs o stuporică destul de mare în mediile politice:

„„Fundamentul intrării noastre în UE nu este doar să ne facă ANI şi DNA”, a afirmat senin Domnia Sa, uitând, selectiv, că DNA-ul este PNA-ul maestrului său Năstase.

Cum ar fi un soi de Pinot Noir Zestrea Murfatlar cu eticheta schimbată ca izmenele.

După cum, cu același prilej, Ponta a adăugat că, dacă în 2007 românilor li se spunea că intră în UE doar pentru a avea DNA şi ANI, poate „se mai gândeau”.

Nu știu dacă românii s-ar fi gândit, însă oamenii politici, cu siguranță.

De aici până la îndemnul la Veto nu a fost decât un pas.

Ceea ce, în armonie cu învățăturile iliesciene, ar suna chiar mai tare decât în nemuritoarele observații ale lui Ștefan Bănică junior:

„Sovieta, te-a stricat servieta!”