Dacă ieri nu aş fi avut acces la televizor, aş fi fost chiar întristat de rearestarea lui Năstase.
Ştiu că unii or să sară şi o să-mi aducă aminte de diverse istorii ale lui Bombo, de pe vremea când România era o Bombolie molfăită între primele gingii ale ţării şi obrăjorul său absolut, roz şi bombat, de parcă un foetus şi-ar fi scos popoul afară, prin piele.
Uitasem toate astea şi mă gândeam doar cât de lamentabil a sfârşit un asemenea individ: detestat pe faţă şi de cei pe care i-a umilit prin opulenţă şi aroganţă, dar, mai ales, detestat jubilativ, pe ascuns, şi de membrii partidului său pe care i-a „castrat” la putere şi bani.
Trebuie să fie îngrozitor să știi foarte bine că toată pletora de pesedişti, în frunte cu Ponta, care se vântură pe la emisiuni şi urlă că a fost o condamnare pe nedrept, o condamnare politică, o răzbunare sunt, de fapt, niște ipocriți lamentabili și că te apără fiindcă tu nu mai ești de mult viu. Ci doar moaștele vii, în captivitate, ale unei zeități ce părea inexpugnabilă în osânza unui sistem mafiot unicefal, dar cu inombrabile ouă.
La fel, mi se pare umilitor să îți simți persoana vidată de orice conținut pentru a fi înfiptă, asemenea capului de lup din stindardul vechilor daci și fluturat doar fiindcă PSD-ul, USL-ul nu mai are nimic de fluturat.
Drept pentru care, dincolo de explozia de reacții ale unora sau altora, mie mi se pare că PSD-ul este extrem de calculat în mișcări și că știe să profite la maximum de rearestarea lui Năstase.
Este evident că agresivitatea cu care Ponta și ai săi au reacționat le folosește din mai multe motive.
Mai întâi, agenda media se modifică și vidul de guvernare al USL trece în plan secund.
În al doilea rând, o „justiție băsistă” înseamnă o „dictatură băsistă”, deci un perfect alibi pentru nereușitele a guvernului de până acum.
În al treilea rând, PSD-ul transmite un mesaj extrem de puternic baronilor locali pesediști care au nevoie de o reacție de acest fel. Dar și votanților pesediști care au votat și vor vota mereu PSD-ul fiindcă știu că acest partid a fost și va fi umbrela tuturor lucrurilor din afara legii. De la micile găinării până la marile tunuri care ne-au „dăruit” miliardarii de azi.
În al patrulea rând, un Năstase în libertate e un Năstase inutil, spre deosebire de un Năstase în închisoare, un fel de semimartir ce coagulează în jurul său toată frica și determinarea din teritoriu.
În fine, mi se pare evident că exemplul lui Năstase va fi din plin folosit de USL în clipa în care va promova amnistierea sau modificările din Codul Penal.
Toate acestea mă fac să privesc încarcerarea lui „El Însuși” cu un scepticism mult mai accentuat decât ni s-ar fi cuvenit!
P.S.: În atenţia bocitorilor lui Adrian Năstase:
A doua zi după catastrofa Titanicului, în ziarul „New Yorker” apărea un avertisment adresat cititorilor care trimiteau până și poeme pentru a-și manifesta solidaritatea cu teribila suferință umană:
„Ca să scrieți un poem despre Titanic demn de a apărea în ziarul nostru, trebuie să aveți ceva mai mult decât hârtie, creion și puternica senzație că dezastrul a fost unul de proporții”.
Dacă, atunci, „altceva” însemna „talent”, în cazul deplângerii lui Năstase de către lătrăi este vorba de ceva mult mai rar: de cinste, onestitate.
Condamnarea lui Adrian Năstase e o nesperată mână de ajutor dată USL-ului