Nu cred deloc că li se poate imputa alegătorilor prezența slabă la vot! Mai întâi, fiindcă absența de la vot exprimă o atitudine.
Iar dacă eu, de pildă, mi-am exprimat o atitudine prin absența de la referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu, nu înțeleg de ce, acum, aceeași atitudine nu ar fi la fel de valabilă.
Un cetățean nu votează din obligație, ci din convingere. Nu votează împotriva cuiva — a PSD-ului, de pildă –, ci pentru ceva, cineva. Așadar, oamenii nu au ieșit la vot fiindcă nu au primit niciun mesaj consistent. Mă refer aici la electoratul dreptei care, în plus, a fost total turmentat: simpatizanții liberali l-au avut, la ofertă, pe Mircea Diaconu, recent martirizat și cu avantajul de a fi antibăsist feroce; băsiștii s-au văzut trezit udrea-iști, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc același lucru cu a fi băsist. Una peste alta însă, dacă adunăm voturile pentru PDL și PMP, obținem un onorabil 20 de sută. La fel, liberalii obținut un scor aproape de 20 la sută dacă adunăm 4-5 procente din voturile obținute de Mircea Diaconu.
PSD-ul părea să fi obținut un scor excelent aseară, undeva la 43 de procente, dar dimineața i-a retezat lui Ponta mai toate speranțele: 37 % nu este un scor de bun augur pentru prezidențiale. Așadar, nu prea putem vorbi despre surprize, ci, mai degrabă, despre clasări sub așteptări.
Singura surpriză mi se pare scorul lui Mircea Diaconu, un produs electoral ce pune laolaltă imaginea sa de actor, campania Antenei 3 și, mai ales, neîncrederea tot mai accentuată a opiniei publice în partide. Cred că înțelegerea acestui fenomen l-a îndemnat și pe Iohannis să demisioneze din funcția de vicepreședinte PNL pentru a se poziționa mult mai bine în poziția de candidat independent la prezidențiale. Unde va fi preferatul Ardealului și al marilor orașe! Revenind la buimăceala Dreptei, cred că primul lucru care ar trebui făcut este să se renunțe la identificarea partidelor democratice sub sigla unei așa-zise Drepte. Mai întâi, fiindcă Dreapta este un cuvânt și neînțeles de electorat, și cu o ereditate destul de confuză, ce poate fi ușor manipulat de Stânga. Apoi fiindcă Dreapta nu acoperă ceea ce ar fi o asemenea posibilă alianță.
Asta în ceea ce privește perecepția simbolică.
În ceea ce privește morala acestor alegeri, pentru mine este foarte clar că prezența în prim-plan a Elenei Udrea la PMP va fi de rău augur pentru votanții lui Traian Băsescu. Problema PMP-ului nu a fost că PMP ar fi perceput ca partidul lui Traian Băsescu, ci că este perceput ca fiind partidul Elenei Udrea. Poate că Traian Băsescu se gândește să devină liderul PMP, dar a nu transmite acest mesaj e un semn că proiectul său se referă mai degrabă la candidatura la prezidențiale a Doamnei Udrea. Or, un asemenea gest, în opinia mea, ar consemna ieșirea definitivă din politică a lui Băsescu. Fiindcă alternativa sa e foarte simplă: ori câștigător în politică, ori cu Udrea în prim-plan! După cum o reapropiere a lui Traian Băsescu de PDL este poate încă mai importantă decât coagularea dreptei, dintr-un motiv cât se poate de banal: e nevoie de infrastructura pedelistă din teritoriu, acolo unde partiduțele noi nu prea există în teritoriu, iar strategiile pe termen mediu (24 de ore) au aroma cafelei din cafenele.
Așadar, nu a fost chiar atât de rău cum părea aseară, dar mă sperie gândul că ar nevoie de un dezastru tip Pearl Harbour pentru a se coaliza cu cei care acum stau buimaci lângă poneii de plastilină ai propriilor statui ecvestre!
