Nu subestimați inteligența lui Victor Ponta. Acum, el joacă pentru Iohannis împotriva lui Dragnea

Recentele declarații ale lui Victor Ponta despre cozile de la votul din diaspora au declanșat o maree de reacții agresiv-batjocoritoare la adresa sa.
De câte ori înfrunți un adversar dificil e mult mai ușor să constați că e un prostănac decât să spui: uite, am un adevrsar de valoare.
Așa s-a întâmplat și acum. Aproape toată presa a constatat, a fost bucuroasă să constate că Ponta e noul prostănac al PSD-ului.
Numai că nu e deloc așa. Poți să spui despre Victor Ponta că e lacom, ticălos, reptilian, dar numai că e prost nu poți spune.
De fapt, ceea ce Victor Ponta a spus azi și va mai spune în continaure îl va îngropa definitiv pe Dragnea.
Fiindcă Dragnea nu îl va pune pe liste, fiindcă Dragnea vrea să scape definitiv de el, așa cum a anunțat ca un prost, Ponta a jucat o carte magistrală. Cartea prin care îl va împiedica pe Dragnea să aibă un scor bun. Cum? Prin reînvierea unei reacții emoționale extreme față de PSD. Așa cum s-a întâmplat în 2014.
Fiindcă Iohannis nu poate să joace o asemenea carte, Ponta a înțeles foarte repede că numai el poate reconstrui ura față de PSD.
Și a făcut-o.
Nu cred că nu a făcut-o sigur. Și sunt foarte sigur că a cerut un preț pentru asta.
Ce preț? Vom afla în decembrie.

Despre adolescență, parașute și parașuți. Băsescu și Ponta

Să vedem cum stăm, în ultimele zile, cu afișarea în public a principalilor actori politici:

Băse, „un adolescent târziu”, se pozează cu Udrea și cu tricoul PMP-ului, pe plajă.

Să recunoaștem, e cam ridicolă postura și, asemenea tuturor gesturilor băsesciene, e și unul încărcat cu o polemică implicită: acum, față de PDL.

Ponta, după ce s-a cam băsit la „finețea” aluziilor și s-a referit la Udrea cu aluzii parașutistice, s-a afișat la Cosntanța cu Mazăre.

Despre care nu e prea riscant să spui că este un fel de Lider Maximo al parașutelor și al peștilor din Constanța.

Ei bine, faptul că Prim-ministrul se afișază cu un asemenea cioban Ghiță al țâțelor și feselor de litoral, nu e prea grav. E doar penibil.

Grav, de fapt gravissim e că Radu Mazăre are mari probleme cu o Doamnă legată la ochi: Justiția.

Or, Premierul, fost procuror, îl susține public pe un ipochimen cu mari bube în Justuție și, în același timp, are tupeul să vorbească despre „justiție băsistă”.

Așadar, Băsescu susține un partid și o femeie, în vreme ce, Domnul Victor Viorel sprijină un posibil infractor.

Evident că în această ecuație Băsescu e și ridicol, și dictator! Poate ar trebui din nou suspendat!

Evident, Victor Viorel e un mare caracter! Ca de fiecare dată, Ponta își apără membrii de justiție care are două mari probleme: arestează și e băsistă.

Fiindcă Mazăre e un Robin Hood de Madagascar.

Ceea ce mă miră la finul simț de observație al Premierului este faptul că încă ignoră adolescentismul de PC al Mazărelui.

PC nu este de două zecimale al lui Dan Voiclescu, ci înseamnă Puțoi de Club.

Aici, normele internaționale acceptă ca vârsta unui asemenea specimen să se lălăie până la maximum 35 de ani.

Or, Răducu senior, dragă domnule Victor Viorel, bate în 46!

Și Doamne ferește să îi facă Răducu Junior un nepoțel, că ne trezim, lângă Mamaia, cu o stațiune ce va purta cu mândrie numele de alint al primarului bunic-fericit: Tataia.

Victor Ponta e un Dan Diaconescu: doar mai înalt și doar cu dinții mai buni

După alegerile locale scriam că PP-DD e un pericol mai mare decât centaurul uselist pe jumătate scopit și hemiplegic la om.

După defectarea lui Crin profeția mi s-a adeverit cu o precizie elvețiană: Ponta nu a reacționat așa cum ar fi trebuit să reacționeze orice creatură cu sistem nervos în dotare, ci a preluat modelul de euglena viridis al lui Dan Diaconescu: de fapt, nu s-a întâmplat nimic (decât la TV), așa că USL-ul merge mai departe în teritoriu.

Exact cum făcea, la București sau la Roma, Dan Diaconescu atunci când îi ataca pe ciocoiul Ponta și pe ceilalți ciocoi, iar în teritoriu pepedediștii se plasau în posteriorul călduț al USL-ului, recte (sic!) al PSD-ului.

O asemenea reacție poate fi calificată exclusiv în două moduri: cinism sau derealizare.

Dacă cinismul e aproape de înțeles în viața politică românească, cu derealizarea avem o problemă. Mai ales în cazul celor din vârful Puterii. Unde un asemenea diagnostic nu este o simplă consecință a excesului de putere, ci, mai ales, exprimă cu îngrijorare extremă premisele rodnice ale unei indiferențe colective. Mai brutal spus, semnul clar al unui autoritarism indiferent la orice norme.

Transpus în relația exprimată în titlu, cred că Victor Ponta a ajuns să creadă că el a îndeplinit sau e pe cale de a îndeplini toate promisiunile mirobolante ale lui Dan Diaconescu.

Iar acest declic s-a produs mai ales în clipa în care Antonescu l-a părăsit fiindcă exact în acel moment Ponta a avut nevoie de a se transforma dintr-un „reparator” al „urgiei pedeliste” într-un Messia al unei politici mântuitoare.

Pont știe foarte bine că, dacă ar fi recunoscut ruptura de Crin, parte din cioburile acestei rupturi i s-ar fi regăsit în electorat. Așa că el nu numai că nu a recunoscut nimic, dar și s-a plasat în afara acestei rupturi de care, cu seninătate, pare a nu avea știință.

E aceeași deteriorare a sistemului Google Maps pe care, cu exact aceeași sinceritate, și-o asuma și Dan Diaconsecu de la Vaticanul său intim, de buzunar.

În ceea ce privește promisiunile cu care V.V. Ponta ne ninge, am să vă ofer o pildă spre care am eșuat singur, sub ploaia de petale precoce:

Un fluture cu o singură aripă, atunci când nu poate zbura, poate pretinde măcar că se tutuiește cu absolut toate florile…

P.S. Euglena viridis este un organism monocelular ce face atât: se hrănește și se mișcă!

Centaurul Crin, excelent în patru labe, lamentabil biped

Mărturisesc, nu îmi plac judecățile sugrumate de tiroidă. Mai mult decât atât, le privesc de departe, cu neîncredere și melancolie.

De-a lungul vremii am fost speriat de cum absolut tot ce spun sau fac adversarii devine, automat, penibil, jegos, fără valoare, în timp ce absolut tot ce fac amicii ideologici e, la fel, aureolat de superlative.

Drept pentru care am să scriu că îmi place gestul Dlui Crin Antonescu de a demisiona din funcția de președinte al Senatului.

Știu, mulți dintre prietenii mei cu USL-ul în  gușă (o categorie în care mă includ automat) or să cârtească interjecțional mârâind: omu știa că va fi suspendat, așa că nu a fost niciun gest de onoare Fals! Animalul politic român are evident comportament de muribund: speră până la ultima secundă!

Cât despre interesanta prestație a Dlui Antonescu de la Antena 3, aici, pentru mine, dezastrul e total. Fiindcă intră în aceeași logică prin ricoșeu care a otrăvit viața politică românească: dușmanul dușmanului meu ar fi prietenul meu!

Or, aici — adică dincolo de flegmele iritate pe care i le-a expediat Dlui Gâdea — Dl Antonescu a oferit un ultim și definitiv testimonial despre ceea ce înseamnă „filosofia ciolanului”. Dl Antonescu nu regretă nimic din dezastrul politic făcut României, nu a înțeles nimic din separația puterilor în stat, și — lucrul cel mai grav — nu a înțeles că el nu s-a aliat cu un Ponta, ci cu un perfect sistem mafiot de distrugere națională.

Antonio Banderas, candidatul ideal PSD la alegerile prezidențiale

Reuniunea de astăzi a PSD-ului  a semănat tulburător cu liturghiile de exorcizare băsesciană de dinaintea alegerilor.

Nu spun o noutate atunci când observ că Ponta se comportă ca și cum ar fi opoziție și nu la putere. Ceea ce astăzi mi s-a părut încă mai grav este faptul că prim-ministrul are o severă deficiență de natură cognitivă: suferă de ceea ce s-ar putea numi sofism cronic ciuntit.

Să mă explic: sofismul este un raționament corect formal, de obicei în trei pași, dar fals în aparență. Exemplu: Toți peștii trăiesc în apă. Delfinii trăiesc în apă. Așadar, delfinii sunt pești.

La Victor Ponta, sofismele reluate și azi sună așa: Cei mai mulți arestați din rândul politicienilor sunt de la USL. USL este dușmanul lui Băsescu. Așadar, justiția este băsistă.

O afirmație de o gravitate fără seamăn ce îl așază pe dumnealui într-o și mai gravă ipostază năstasiană: cea de sinucigaș în serie. (Așa cum există ucigași în serie, de ce nu am avea și sinucigași în serie?) Fiindcă imixtiunile sale în justiție recidivează, se pare, în serie!

Revenind la sofism, iată un alt ciripit, tot de astăzi: Băsescu știe de conturile lui Sorin Roșca Stănescu. Aceasta e o metodă securistică. Așadar, Băsescu este securist.

Să vedem unde sofismele sale sunt ciuntite sau, mai bine spus, necompletate cu fapte, chiar ale lui Victor Ponta.

Dacă justiția e băsistă, înseamnă că guvernul pe care îl conduce are o mare problemă, iar ministrul Cazanciuc ar trebui, de îndată, demis!

Dacă legăturile cu Securitatea ale lui Băsescu (despre care justiția s-a pronunțat deja după acuzele lui Ciuvică) sunt atât de pernicioase, de ce Ponta nu denunță imediat alianța cu Voiculescu, de ce nu se scutură a scârbă atunci când vine vorba despre ipochimenul Sorin Roșca Stănescu?

Sigur că cea mai mare mizerie a acestei reuniuni pesediste a fost prezența la tribună a lui Năstase Adrian.

Episodul îmi evocă un cunoscut spot publicitar pe care i-l recomand lui Ponta ca pe o parabolă biblică, dacă Năstase tot s-a folosit de o asemenea captatio:

Antonio Banderas, la finele unei mese copioase, se desparte, fără sentimentalisme inutile, de resturile de mâncare dintre dinți cu ajutorul unei gume de mestecat.

Dacă Victor Ponta și PSD-ul nu ar avea grave carențe de Orbit în sânge, Banderas ar putea fi candidatul lor ideal la prezidențiale!

Alexandru Arșinel a împrumutat un rinichi de la Nicolaescu sau de la Arafat?

România TV prezintă cu insistență un caz  ce pare sortit doar să ni-l înfigă mai adânc în simpatie pe actorul de revistă Alexandru Arșinel.

După ce aflăm că Profesorul universitar Mihai Lucan i-a transplantat acestuia un rinichi, urmează o declarație interesantă

“Maestrul Arşinel a fost operat pe datorie. Ăsta este adevărul pentru că banii din partea a doua a anului nu au fost primiţi de Institutul de Transplant din Cluj, deşi noi am făcut în continuare transplante, ajungând la 125 de transplante renale, anul acesta”.

Cu alte cuvinte, Ministerul Sănătății și cei doi stăpâni de acolo, Arafat și Nicolaescu — exact în ordinea aceasta! — sunt atacați la baionetă de postul TV al PSD-ului!
Lucrurile sunt însă mai complicate decât par, fiindcă Programul Național de Transplant a primit zero bani și la rectificarea bugetară! Ceea ce îl face responsabil chiar pe Victor Ponta!
Lucrurile sunt foarte complicate fiindcă cineva, totuși, trebuie să plătească acest transplant, fiindcă, așa cum a descris Profesorul Lucan, ar fi trebuit transplantați pe datorie absolut toți cei în suferință.
Lucrurile sunt încă și mai complicate, fiindcă transplantarea lui Arșinel arată că nu există egalitate în fața bolii!
Și că putem presupune că alți bolnavi au murit sau sunt în suferință fiindcă nu au vizibilitatea lui Arșinel.
In fine, uite cum un rinichi te poate face de rahat și nu de ceea ce te aștepți de la el, fiziologic!

Un triumf al Securității: Partidul Ambidextru Român

Cuvântul „ambidextru” este un neologism ce s-ar traduce așa: „persoană care se servește de ambele mâini cu aceeași îndemânare”. E un fel de confuzie a ierarhiilor fiziologice ale omului obișnuit fiindcă acesta, de regulă, folosește fie dreapta, fie stânga într-un mod preferențial.  Nedrept e faptul că, etimologic, „ambidextru” înseamnă „cu ambele mâini drepte”, ceea ce nedreptățește evident partea stângă. „Dexter”, „dreapta”, a ajuns într-un cuvânt neologic ce înseamnă „îndemânare”, în vreme ce cuvântul „stânga” are o presă proastă: e sinistră, tot etimologic.

În plan ideologic, simplificând la maximum, stânga e a celor mulți, a celor nedreptățiți de soartă, o „religie” a etatismului și o erezie a egalității; dreapta – o ideologie a celor puțini, a celor bogați, o asumare dar și o provocare a ierarhiilor.

În teorie, cam așa ar trebui să stea lucrurile. În practică însă, viața politică românească – mai ales în ultimii ani – exprimă o confuzie la marginea schizofreniei.

Stânga e clubul (in)select al celor care au privatizat, la ordin! economia românească, dăruindu-ne, cu genererozitate, o listă de 500 de milionari prin intermediul cărora noi, românii, ne bucurăm de concedii exotice, de mașini de colecție, de raliuri, femei frumoase, caviar ș.a.m.d.

Cum știți, din FSN s-au desprins două partide : PDSR și PD, cel din urmă devenind, relativ recent, peste noapte, de dreapta!

PSD-ul a avut, acum câteva zile, un Congres extraordinar… mitologic. (Am scris despre asta aici http://marceltolcea.ro/adrian-nastase-celula-de-baza-a-psd-ului/)

Un congres așezat sub o siglă din Ilf și Petrov: 120 de ani de social-democrație!

De fapt, sunt 14 de când PDSR-ul lui Iliescu a intrat pe ușa din dos a social-demcrației europene prin gestul unei cozi de topor (mâner de briceag), Alexandru Athanasiu, lideul PSDR-ului creat de Sergiu Cunescu, un autentic social-democrat!

Sigur că PSD-ul, în afara milionarilor/miliardarilor din vitrină, are și câteva tente social-democrate: câțiva dintre membrii săi au cunoscut nemjlocit viața celor obidiți. Cum este și cazul lui Adrian Năstase și, recentissim, al lui Cătălin Voicu. Care, din salariile lor sau din târtițele Găinii de Cornu, au îmbogățit bugetul țării cu fix un milion de euro!

De răsunet internațional a fost/este și acțiunea domnului Ponta al cărui doctorat, iată, a „naționalizat” referințele critice din lucrările de doctorat!

O altă dimensiune social-democrată, de netăgăduit de data asta, e grija a față de cetățenii cu handicap la diplomă pe care Partidul i-a propulsat și, mai apoi, le-a pus botox în CV cu diverse : licențe, masterate, doctorate, toate la kilogram!

Cât despre confuziile dreptei, să ne reamintim stupoarea anilor 90, când liberalii intrau la guvernare alături de PDSR,, numind la Justiție un Quintus dovedit, ulterior, turnător!

Asta în vreme ce PNȚCD-ul, de fapt Domnul Coposu, era scuipat din toți bojocii ai noii haite ce confisca România.

Cooptarea PNL-ului la guvernare, atunci, mă tem, era primul semn că Securitatea pregătea o opoziție de operetă și, pe cale de consecință, un simulacru de democrație.

Lucru încoronat de Dinu Patriciu și reîncarnat de formațiunea USL, o veche, nouă ambidextră formațiune a Securității.

Nici nu mai are vreun rost să scriu aici că PLN-ul de astăzi e un SRL prezidențiabil, nici nu mai are rost să scriu că naivitatea cu care privim așa-zisele contre dintre Ponta și Antonescu nu sunt decât puseurile tiroidiene ale unor păpuși ce au ca misiune să confiște totul, absolut totul, și să aibă grijă ca Justiția să fie un leucoplast al Puterii, iar presa, un pudel de pază al democrației!

Cum strică Dan Diaconescu, în Gorj, orjul pe gâjte

Ei bine, soarta, sub forma delicată a fiicei de 7 ani a Domnului Dan, a decis: titanii Victor și Dan se vor înfrunta fix în Gorj.

Evident că DD nu va câștiga mai mult de 15 procente, dar acest episod e o altă variantă a telenovelei Oltchim.

De fapt, DD nici nu dorește neapărat să câștige alegerile. Carcaleanul nostru (tot mai mozolit de PDL!) vrea discriminare fiindcă el a inventat minoritatea poporului.

DD nu s-a dus acolo fiindcă vrea o înfruntare cu Ponta, ci fiindcă dorește o înfrângere asurzitoare. Una e să pierzi la Ponta, alta e să pierzi la un nimeni local.

Personal, îmi e indiferent cine câștigă acolo.  Mă gândesc doar la un proverb despre gâsculițe:

Nu stricați Gorjul pe gâjte!

Deocamdată, Ponta își ține capul pe umeri

Scriam, cu câteva ore înainte, că fotografiile cu Mona Pivniceru în Audi-ul năstasiot au un miros ciudat.

Miros a trădare. Se pare că RTV a trecut de partea dură a USL-ului, adică de partea lui Antonescu.

„Jurnalul național” îl atacă furibund pe Victor Ponta din cauza unui cuvânt ce produce frisoane teribile în USL: coabitare (http://www.jurnalul.ro/editorial/victor-ponta-ti-e-frica-sau-ai-innebunit-621259.htm)

Se pare că Dan Voiculescu și Crin Antonescu sunt, în acest moment, mai apropiați ca niciodată. Ceea ce, pentru liderul liberal, pe termen scurt, e explicabil, dar, pe termen lung – catastrofal.

În vreme ce Crin Antonescu își joacă efectiv ultima lui carte, Dan Voiculescu nu e neapărat disperat fiindcă, în funcție de alegeri, are șansa de a intra, din nou, în tot soiul de combinații.

Dacă Antonescu însă pleacă acum de la Cotroceni, el nu va mai reveni în veci acolo, candidatul USL numindu-se din secunda 2 fix Oprescu.

Pentru Ponta, dimpotrivă, eșecul debarcării lui Băsescu nu va avea neapărat vreo repercusiune majoră.

Cred că, în acest moment, Victor Ponta a înțeles foarte bine ceea ce i-a spus dirigintele Gordon. Ca, de altfel, și Băsescu, a cărui guriță a mult mai tăcută decât de obicei.

De observat, tot în acest context, că, în ultimele zile, Ponta nu a ieșit cu nicio declarație belicoasă cu privire la europeni sau americani. Ba chiar nu a făcut nimic din ce așteaptă voiculescienii să facă.

Are o carieră în față și a aflat, în fine, că, printre cei care NU au votat se află și Tanti Merkel.

Singurul lucru care ar complica puțin situația ar fi dacă Angela NU a votat în județul lui Dragnea.

 

Miercurea Ciuc nu este Miercurea Hreben-Ciuc

Domnul Ponta a ieșit triumfător în fața presei și a spus că rezultatul referendumului reprezintă o mare victorie pentru USL.

Mai mult, a susținut că Băsescu e terminat ca om politic fiindcă, după ce a obținut peste 6 milioane de voturi în 2007, acum nu a strâns nici măcar 1 milion.

În cifre reale, cred că proporția nu este tocmai cea dată de numărul votanților, fiindcă e limpede că non-votul a fost un vot împotriva demiterii lui Băsescu.

Ceea ce i-ar putea îndemna pe partizanii lui Băsescu să susțină că președintele a obținut, de fapt, peste 50 la sută.

Este și nu este așa! Nu vom ști niciodată câți au absentat pentru a stopa demitera lui Băsescu sau câți au absentat fiindcă nu i-a interesat referendumul.

Cert e că a existat o uriașă desfășurare de forță pentru a aduce lumea la urne, ceea ce a semănat izbitor cu bancul în care mai mulți elevi ajută o bătrânică să treacă strada. Deși ea nu vroia.

Iar o asemenea isterie a aducerii la urne cu orice preț a pus într-o cu totul altă lumină non-votul, creditându-l, iată, cu semnificații eroico-politice.

Și a evidențiat că minoritatea maghiară a spus NU și UDMR-ului, și aliaților ei, și șmecheriilor de doi forinți din politica românească din ultima vreme.