Limba din buzunar

Nu știu sigur dacă am trăit asta sau am visat.
Oricum, țin minte că era un domn între două vârste, curățel, cu o geantă subțire de mușama pe care a lăsat-o în hol înainte de a se descălța la intrarea în cameră.
Că nu a stat prea mult la noi fiindcă mama și tata erau maidegrabă politicoși decât interesați de ceea ce oaspetele nostru spunea.
Și că, la plecare, după ceremonialul neutru al despărțirii, bărbatul acela a scos din buzunar o lingură de pantofi de a cărei discretă utilitate și precauție sunt și acum legănat.


Un comentariu la „Limba din buzunar

Comentariile sunt închise.