Azi am îmbrăcat primul maieu din sezonul toamnă-iarnă.
Pentru mine, sintagma ”maieu alb” a fost un pleonasm până la videoclipurile cu raperi.
Unde maieul e de un alb orbitor.
Ca decor, eu l-am remarcat prima oară în filmele neorealismului italian unde a fost un fel de cicatrice a clasei muncitoare.
Apoi a trecut Oceanul înot și a desenat mușchii unor duri din cartierele mărginașe, devenind și o pijama de exterior.
Dintre maieurile purtate, aș remarca următoarele: al lui De Niro, al Domnului Lăzărescu, ale celor din spotul Unirea. Și chiar maieul de baie al lui Tadzio pe plaja de la Veneția.
Poate că exagerez, însă adesea mi se pare că Maieul e cea mai credincioasă haină de om după Frații Ciorapi.
MĂ,IEU cre’că din aceeaşi Familie îs şi măn(t)uşile…
@picky
Ambele forme sunt acceptate: vezi Dictionarul de neologisme al limbii române, p. 647.
Oricum, e bine că sunteți vigil.
Continuați!
Maiou, dom’ Profesor, nu maieu!!! Din frntuzeasca!
Maieu o fi fiind in… peizana.
Siluirea limbii – siluirea axonului national. Care nu le cam este.
personal, nu mi-a placut niciodata maieul… se muleaza pe corp si absoarbe toata perspiratia … am avut 2 maieuri la viata mea, si inca le mai am (tip nadal), dar se pare ca si rafa a cam renuntat la moda asta
maieu` intotdeauna mi-a adus aminte de anii 70. de ce, nu stiu.
Foarte mişto!