Mai abitir decât lunile trecute, mă tot gândesc la reperele mele.
1. Mai întâi, la cine mă gândesc eu atunci când am făcut sau sunt pe cale să fac o porcărie de dimensiuni variabile.
Nu mi-ar plăcea să afle, printre alţii, nici Andrei Pleşu, nici Livius Ciocârlie, nici Nicolae Manolescu. Sau îmi închipui cum m-ar fi dojenit Părintele Avramescu, Profesorul Todoran ori Petrică Stoica.
2. Dacă e vorba despre ceea ce scriu, cred că, în afara celor de mai sus, aş vrea să ştiu, de fiecare dată, ce cred Şerban Foarţă, H.-R. Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Cornel Ungureanu sau Eugen Dorcescu.
3. Dintre prietenii mei, contează enorm atunci atunci când Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Biju (Ioan T. Morar), Mircea Pora, Vio Marineasa, Vighi, Bodnaru sau Robert Şerban îmi fac un semn despre capriciile mele jurnalistico-literare.
Asta e lumea mea şi numelor de aici/acolo le datorez mult, mult, fie că unii ştiu, fie că nu.
În rest, nistoresturi.
mai concret. ce inseamna pt. dvs. ,,o porcarie de dimensiuni variabile”?
Chiar nu-nteleg ce cauta musiu Manolescu in pomelnicu’ asta. Sau poate tre’ia s-un elefant in magazinu’ de portelanuri!
cu asa o lista oricine poate sa zica “am facut ceva bun cu viata mea, n-am trait degeaba”.
de greist mici sanse, de criticat constructiv la kilogram, iar fundatia mai poate suporta inca cel putin pe-atatea etaje 🙂
a fost o placere sa-l citesc.
oau, n-ati mai scris d 5 zile…unde sunteti, in bahamas?:))