Motto: „Eu cunosc districte întregi unde tinerii se prosternează în faţa cărţilor şi le sărută cu evlavie paginile” (Borges)

În Povestea vizirului regelui Iunan şi a medicului Ruian din O mie şi una de nopţi se istoriseşte cum, în oraşul Fars din ţara Rumannilor, trăia un rege, Iunan, neînchipuit de bogat, bolnav însă de o lepră fără leac.
Într-o bună zi, în oraşul regelui, soseşte un bătrân şi vestit medic, pe nume Ruian ce-i promite acestuia vindecarea.
Cu ajutorul unui mai din lemn regele bate mingea pe maidan timp în care leacul aflat pe mâner se împrăştie prin palmă în tot trupul. Pielea sa este din nou curată ca argintul neprihănit, iar medicul va cunoaşte din plin mărinimia regelui.
Covârşit cu daruri şi cu onoruri, va fi de îndată invidiat de curteni.
Unul din viziri îl învinuieşte că ar plănui moartea regelui.
Judecata lui ne poate pune pe gânduri: Dacă a reușit să îl vindece atât de ciudat, de ce nu ar putea să îl ucidă în același alt fel?
Ruian e chemat pentru a i se spune că va muri.
Înainte de a fi dat pe mîna gâdelui, Ruian cere îngăduinţa să-i dăruiască regelui o carte a cărţilor, din care, după ce-i va fi tăiat capul, citind într-un anume fel din ea, capul tăiat va răspunde la toate întrebările.
Nerăbdător, regele ia cartea şi începe să o răsfoiască.
Şi, pentru că foile erau lipite, duce degetul la gură și îl umezeşte cu salivă pentru a desprinde paginile misterioase.
Pe care nu scria nimic.
Moare pentru că acele pagini fuseseră otrăvite.