Într-o varǎ, mai de mult, treceam prin parcul din spatele Catedralei. Pe o bancǎ stǎtea un cunoscut, poetul Gheorghe Pruncuț. Fǎrǎ sǎ vreau sǎ aflu, de fapt, ce mai face, i-am pus etern stupida întrebare „Ce mai faci?”, dupǎ care am dat sǎ plec.
Mi-a rǎspuns fix aşa : „Sunt atent sǎ nu înnebunesc!”
Oare nu s-a gandit ca un exces de concentrare in acest sens i-ar putea provoca chiar mult temuta innebunire?
La stupida si eterna intrebare “Ce mai faci?”, perechea cu aceleasi veleitati e “Bine!”. (Nu am auzit de fapt pe nimeni sa raspunda cu “Rau”).
Personajul-poet a inlocuit-o in mod stralucit.