Hotărârea Senatului de a nu-l suspenda pe Mircea Diaconu până la finele mandatului a creat stupoare în lumea occidentală. Acolo, dacă un anume individ e incompatibil, așa se votează. Cum bine știe tot poporul, Senatul s-a scremut în a găsi argumente pentru a încălca o hotărâre a Înaltei Curți dintr-un motiv cât se poate de banal: Mircea Diaconu își pierde pensia de senator dacă e suspendat.
Personal, politicianul Mircea Diaconu îmi este total antipatic. Pot spune chiar că, cel mai ades, prestațiile sale televizive mi s-au părut penibile.
Cât privește actorul Mircea Diaconu, aici lucrurile stau exact invers. Îmi plăceau mult fragilitatea lui și retractilitatea difuză pe care le regăseam, înainte de 89, poate doar la Virgil Ogășanu.
Ceea ce înseamnă că, pentru mine, contemporanul liberal Diaconu nu prea există. Cel care există e pensionarul Mircea Diaconu care – dincolo de orice! – merită cu vârf și îndesat acestă pensie nenorocită. Nu fiindcă a fost liberal, nu fiindcă ar fi fost pedelist sau pesedist, ci fiindcă, în raport cu pensionarii senatori sub formă de gândaci de bucătărie, Diaconu înseamnă ceva.
P.S. Nu îl comparați pe Mircea Diaconu cu Iordănescu, Socaciu sau alte vedete, fiindcă sunt diferențe mari și la portofel, și la valoare.
Monser Marcel, ai perfecta dreptate….Diaconu si a lui nevasta , din 22 .12 .89 ,au fost cei mai anti si hrapareti indivizi vazuti de subsemnatul pe sticla….el avu ceva talent, ea fuse un fel de diva….+ palaria negra ce o purta el la mitingurile PNT-CD…. niste hahalere (scuze …neacademic, dar nu gasesc alt termen…)………….
Recunosc, am fost sentimental, dar nu îmi pare rău. Au fost seri în care Mircea Diaconu mânca rahat turcesc dincolo de capacitatea stomacului său.
Diferentele au fost mari. Nu sunt convins ca s-au pastrat.