Dacă nu am fi trecut prin seceta asta cu averse cotidiene de tropice, aş fi crezut că recordul naţional de bacalaureaţi se datoreşte ultravioletelor care dau ca proastele prin gaura de ozon.
Fiindcă, la asemenea ceasuri faste ale învăţământului românesc, paradoxul devine o chestiune şi de proporţie: avem mai mulţi trecători la bac decât absolvenţi.
Dar asta nu trebuie să ne mire câtă vreme averile parlamentarilor sau ale politicienilor români sunt, concomitent, cu mult peste suma salariilor cumulate şi, cu mult, sub realitate.
Cât despre calitatea în sine a bacalaureaţilor, am privilegiul de a o admira la începutul anului I de facultate, când dilemei dintre “sau” şi “s-au” i s-a alăturat un cool “sa-u”.