Orașul Pantelimon va intra sigur astăzi în istoria recordurilor: va consemna cea mai mare salată din lume și pasul făcut de Firea, Gabriela edilului local, în PSD și TVR deopotrivă. Fiindcă despre Firea românului, a omului în general, e greu să spui lucruri neplăcute, am ales să exprim câteva gânduri despre firea adolescentină a celor hipnotizați de record.  De excepționalitatea cea mai insignifiantă. Cum ar fi și aceasta, a unei salate de 20 de tone. Sau, cum am mai văzut, recordul celui mai mare sandvici, al celui mare mare tord etc.  Poate că o asemenea chestie complet inutilă și devoratoare de bani ar avea sens ca un punct de atracție estivală, dar așa, aiurea în tramvai, e un moft ce pune în evidență o altfel de manelizare a opiniei publice. Ca să nu spunem că în toiul unei crize de producție, un asemenea eveniment e chiar o idioțenie cu ciucuri! (Apopo, cât costă campania de promovare pe TV, iar vizita experților Guiness Book cine o plătește?)

În fine,  aș semnala că, la relevanța socială, recordurile din Guiness Book se aseamănă doar cu Top 300 al milionarilor din România.

Fiindcă, dacă cineva ar vrea să facă ceva adevărat și util, ar publica un top al plătitorilor de impozite fără datorii la stat.

Tot restul nu e decât o salată indigestă cu căcăreze propagandistice.