Mâine încep Zilele culturii sârbe. Probabil, manifestarea va trece prea puțin observată și vizitată. În afara sârbilor din Banat, probabil prea puțini vor onora manifestarea. Îi îndemn pe timișorenii sau bănățenii care au crescut cu fotbalul internațional în limba sârbă (sic!)sau cu igrani film (film străin) subtitrat în sârbește să facă o reverență televiziunii iugoslave și, evident, culturii sârbe. Fiindcă a fost un refugiu pentru toți de aici.
Iar ceea ce s-a petrecut în episodul de mai jos e o fabulă despre noi.
Înainte de 1989, într-un an de alegeri în Marea Adunare Naţionalǎ, oamenii muncii dintr-o întreprindere timişoreanǎ au fost aduşi sǎ se întâlneascǎ cu viitorii aleşi. „Bǎieţii” veneau de la Bucureşti şi, dupǎ ce au spus ceeea ce ştim cu toţii cǎ trebuia spus, s-a trecut la un dialog, la problemele ce ar fi urmat rezolvate. Cineva, nu are importanţǎ numele lui, un inginer de înaltǎ pregǎtire profesionalǎ, s-a ridicat şi a spus cam aşa : „Tov. X, am o rugǎminte personalǎ. Când ajungeţi la Bucureşti, vǎ rog sǎ le spuneţi tovarǎşilor sǎ ne dea program de televiziune normal, nu ǎsta de douǎ ore. Şi ca sǎ înţeleagǎ tovarǎşii despre ce este vorba, sǎ le spuneţi cǎ ceea ce nu au reuşit ungurii sau austriecii de-a lungul a câtorva sute de ani, ceea ce nu au reuşit turcii, adicǎ sǎ le învǎţǎm limba, vor reuşi, în scurtǎ vreme sârbii! Fiindcǎ nimeni nu se mai uitǎ la TVR1, ci numai şi numai la sârbi!”.