Prima dintre Românii este cea de acasă: contradictorie, eterogenă, pulverizată de toate pasiunile politice cu putință.
A doua dintre Românii este România de dinafară: conștientă că votul contează, înstrăinată de țară, exigentă, bănuitoare, dezamăgită de țară.
A treia Românie este cea a bătrânilor: majoritar pesedizată, speriată că nu vor mai primi medicamentele compensate, mulțumită cu puțin, vag xenofobă, apostol al concordiei și păcii în societate, în paradigma Ion Iliescu.
A patra Românie este cea a tinerilor: antisistem, apolitică, dezabuzată, nevrozată, lipsită de orice speranță, stângistă prin ricoșeu, dar acum antipontistă prin definiție.
A cincea Românie este cea urbană: jumătate din România cea de acasă.
A șasea Românie este cea rurală: dependentă de puterea locală, oricare ar fi aceea.
Dar, înainte de toate aceste Românii, votează România celor care aleg cu mintea și România celor care votează pentru a evita pușcăria.