Înainte de 1989, noi, românii, am fost o adunătură de schizoizi sociali. Dintr-un disperat reflex de autoconservare, sper!
Ceea ce trăiam în colectiv, în spațiul public nu rima deloc cu ceea ce trăim și verbalizam în spațiul protejat al intimității de avarie.
Probabil că — scriu și eu a proasta aici — nu am fost destul de coagulați ca să fim o reacție la ceea ce ni se întâmpla ca națiune, colectivitate, destin. Sau poate că taman reflexul acesta — totuși, necondiționat! — ne fusese consfiscat printr-o diabolică inginerie sufletească la capătul căreia am tot strâns cu disperare, în pumnii imaginației, niște biete uscate coji ale nimicului național.
Dacă acceptați premisa de mai sus, o să vă vină mult mai ușor să acceptați și că, după ce am trăit, iluzoriu! clipa cauterizării lui Ceaușescu, am ratat și momentul (re)normalizării noastre tot ca popor.
Fiindcă după jumătate de secol de dedublare, disimulare, dublu limbaj, pur și simplu nu aveam cum să devenim o națiune nedespicată în ființa noastră, sănătoasă, firească la cap.
Așa că, aproape de la sine înțeles, am eșuat în, probabil, cea mai sordidă perioadă a istoriei naționale.
E ușor de înțeles că, dacă, sub dictatură, aproape totul putea cauționa lașitatea, nefirescul, răutatea, minciuna, după abolirea dictaturii nimic nu ne mai obliga să fim altceva decât ceea era firesc să fim. Numai că noi, cu firescul cel mai senin, nu am putut scăpa prea ușo de 5 decenii de schizoidie și am eșuat, pe neobservate, într-o epocă, într-o cacofonie a sufletului caracterizată prin simulacru, automistificare și in-co-men-su-ra-bi-lă impostură.
În România de azi nimic nu e ceea ce ar trebui să fie!
Totul e, în România ultimelor două decenii, o impostură, o excrescență cancerigenă încălecată igrasios pe un firicel subțire de adevăr: politica, Justiția, Biserica, Presa, milionari/miliardarii, diplomele, doctoratele, afacerile, Poliția, relațiile sociale, valorile, hoții. Da, nici măcar hoții nu sunt genuini, originali, ci publice altoiuri, la lumină, între manglitori, procurori, polițiști, judecători și baroni locali.
La modul superficial, impostura e o miniciună, un triș, o șmecherie, o escrocherie. Asta însă că fenomen doar în sine.
Ca fenomen social, impostura e una dintre cele mai subtile și periculoase forme ale complicității sociale.
Un impostor e, în același timp, mai puțin decât ceea ce este el cu adevărat și mult mai mult decât știu ceilalți.
Un impostor își permite să fie mult mai mult decât ceea ce e, chiar contrariul său, fiindcă ceilalți, adică noi, nu spunem nimic. Nu reacționăm. Tăcem complici! Acceptăm.
Un impostor este, de pildă, doctorul Ponta! Impostori sunt toți plagiatorii cu patalama, analfabeții cu facultăți și împodobiți cu doctorate.
Impostori sunt cei ce cred că au câștigat alegerile grației șarmului personal, de la uslași la Elenea Băsescu!
Impostori sunt absolvenții de liceu care nu știu scrie, profesorii care nu au citit o carte de ani, universitarii care au scris 100 de cărți fără ca nimeni să îi citeze, social-democrații cu limuzine din filme sau politicienii de drepta cu afaceri la stat.
Impostori suntem toți, absolut toți!
Nu fiindcă toți participăm benevol la acest cor fratern al imposturii sau doar fiindcă ea, Impostura, a devenit liantul atotputernic ce leagă partide, oameni, destine.
Suntem toți impostori câtă vreme tăcem și câtă vreme, în lumea aceasta fără nicio răsplată pentru valori, tainul nostru de răsplată simbolică are mereu ceva peste ceea ce, de fapt, merităm!
KOMUNISMUL dublat de PROSTIE,care nu e destula fara OKOSAG(fudulie) nu a putut sa ne duca decit unde sintem:IN PRAPASTIE!!!!Totul din cauza DERAPAJULUI REVOLUTIEI DIN ’89(derapaj=furt).Faptasul moral si faptic este LIBER si inca trage multe sfori…INOCENTA adevaratilor luptatori pentru democratie care nu concepeau ca ne putem intoarce…Ei, ne-am intors,KOMUNISTII NE CONDUC!!!!
: Un diagnostic exact si necrutator.De mai bine de un an retraim schizofrenia perioadei COMUNISTE (nu am spus a celei ceausiste!!).Nomai o minune ne va scapa de aceasta CIUMA ROSIE.Felicitari si te imbratisez cu multa prietenie.Sorin Costina.