Avantajul lui Iohannis față de Ponta în aceste dezbateri vine din faptul că el nu trebuie să dovedească neapărat că îl poate bate pe Ponta, ci că îi poate ține piept în mod onorabil.

Așa se întâmplă cu candidații ale căror voturi vin nu neapărat prin elecțiune directă, ci și prin ricoșeu.

Asta am înțeles abia ieri seară după reacțiile celor scrise în postarea mea iritată despre prestația lui Iohannis de la Realitatea TV.

Astă seară, echipa din jurul lui Iohannis a făcut ceva ce mi se pare inteligent și eficace: i-a spus lui Iohannis să nu se lase dus în cifre și să nu intre în hățișul demonstrațiilor, ci să pună în evidență o singură idee ce nu se poate doar verbaliza, ci, mai ales, dovedi. În speță, corupția endemică din PSD ce, trebuei să spunem, bate la fund de departe corupția din alte partide.

Așa că, în loc de o cursă între doi oameni ce promit, Iohannis l-a întrebat simplu pe Ponta dacă e de acord să îngroape definitiv legea amnistierii înainte de turul doi.

A întrebat asta de foarte multe ori și, cum s-a văzut, Ponta a lăsat garda jos și a tăcut mâlc. Asta fiindcă dacă ar fi fost de acord să convoace Senatul pentru un asemenea vot, baronii l-ar fi oferit MacDonalds-urilor, iar Antenele l-ar fi reîncarnat, de viu, în confetti lansate din tuburi de Zewa.

Iar ultima întrebare a arătat și că Ponta își risipește miștoul și tupeul tot mai involuntar olfactiv: așa cum scapă stomacul de gaze prin partea de jos.