Să ne imaginăm 1 Mai fără grătare  e ca și cum ne-am închipui un/o Guță vocalizând o manea fără cuvinte.

Evident, „textul” pe care e scrisă olfacto-simfonia grătarelor se compune din mici, ceafă, aripioară sau picior (fără Louis de Funes).

Cu binecunoscuta gentilețe a ei, indiană, vita evită această hecatombă porcino-avicolă, dedicându-se, în continuare, meditației rumegătoare.

(Pentru cititorii recenți ai blogului meu, am să remarc o ironie a destinului: hecatombă ar însemna uciderea, ritualică, a 100 de boi.)

Din păcate, nori groși, de grătar, se strâng deasupra micului, un biet patrician decăzut din mărime.

Uniunea Europeană – căreia USL-ul îi spune Tanti Angela – nu mai vrea mici pe caserola românului fiindcă, se pare, și amestecul de porc cu vită e dubios, și înlocuitorii, și E-urile, și bicarbonatul de sodiu, fiindcă ultimul fiind responsabil de mascarea gustului alterat.

Eu cred că avem de-a face aici de o metaforă-îndemn pe care Uniunea Europeană ne-o/ni-l transmite:

Români, separați apele politicii clar: care sunt porci, care sunt vacile/boii.

Scoateți E-urile din Justiție și presă.

Eliminați bicarbonații din viața partidelor, să se vadă clar cine pute a stricat, cine are dungi de pușcăriaș, cine e securist.

Fiindcă, să mă iertați, cu micii ăștia mari și toxici ne-am tot hrănit 22 de ani.

Nu în utlimul rând: Puneți pe grătare pe cei care și-au bătut joc de voi!

P.S. De maial, sărbătoarea câmpenească de la începutul lui mai, eu ascult John Mayall, bunicul blues-ului alb.