Primul papă lacto-vegetarian al românilor, Papă Lapte, a anunțat că va renunța la consumul de lapte.
Surse mai scunde din imediata apropiere a înaltului prelapte au dezmințit că ar fi vorba despre aflatoxină, arătând că absolut toți Papă Lapții români au fost otrăviți mult mai grav și mai organizat de către partide, politicieni, moguli, șmecheri sau belferi, fără să fi renunțat la mandat.
La finele mandatului său, Papă Lapte a anunțat că nu se va retrage din viața publică, el urmând a se implica mai activia în lupta împotriva violenței din lactate, militând pentru emanciparea laptelui bătut.
Domnule Chirovici, nici macar nu i-am pronuntat numele (ori porecla, ori “brandul”) si dvs. ati si recunoscut-o!
Distinsa intelectuala (o fi avut-o profesoara pe cealalta Elena? La chimie?) nu ma preocupa – ma ingrozeste. E un simbol al beizadelelor cocotate acolo unde nici taticii (ori mamiciile) lor nu ar fi avut ce sa caute. Va dati seama ce o sa fie cand o sa ajunga “generatia” ei la putere cu tot rezervorul ei? Ma refer la rezervorul de resurse, bineinteles.
Nu stiu e ce, dar sunt convins ca m-ati inteles.
Wishful thinking! – da’ chiar (à propos), de ce vă preocupă Eba?
Tare mi-e teama ca si Presedintele Lapte (hai sa fim seriosi, chiar Papa?) a fost invins de sistem. Nu l-a vrut nici Securitatea, nici PCR-ul. Poate nici Inalta Poarta de la Briusel (cum ar zice unele fiice de presedinti).
Poate pică, nu? 🙂 Sau, mai ştii…, cine ştie ce se află-n treflă!
În preajma unui sân armonic, devii ateu, lacteu, cu palma cupă!
Când eram eu mic, nu se afla toxina asta în niciun fel de lapte, nici dulce, nici acru, nici bătut, nici înjurat de mamă, nici de vacă, nici de cal. Am băut tone şi – nimic! Dovadă că, după zeci şi zeci şi zeci de ani, mă ţin de bancuri, dom’ profesor. Aşa că eu nu suflu în iaurt; nu aflu, nu suflu şi nu răsuflu să afle toţi ce se află-n lapte. Aşa că laptele e sfânt. Iar izvorul lui, şi mai şi ! Şi cel mai bine este să fiţi de acord cu mine că decât un sân mai sfânt e însuşi sfârcul său. Aşa că nici atunci când, îngeraşi, ne vom trezi ca musca-n lapte prin Calea Lactete, nu tre’ să evităm un sfârc.
Păi nu?