Mai rar loc în lumea asta ţară atât de potrivită pentru filmări şi cascadorii cum este România. Peisajul e mirific, noroaiele – ecologice, şoselele – ginecologice, oraşele – populate mereu de parcă week end-ul ţine de luni până duminică. Iar cascadoresele sar oriunde şi din orice poziţie la preţuri ce sparg până şi concurenţa neloială.
Ca să nu mai vorbim despre cum sar copiii la adoptat, de se miră până şi baronesele de unde atâta pedofilie în politica Uniunii Europene.
Dar desigur că nu numai pentru asta se filmează în draci prin ţărişoara noastră. Poate vă mai amintiţi, noi, românii, avem o şcoală de regie extraordinară, remarcată unanim de opinia publică mondială în decembrie 89. Atunci când coproducţia sugestiv intitulată Revoluţia din 1989 a condus la accidentarea gravă a Primilor Scenarişti ai Ţării. E drept, nici astăzi nu s-a spus cu cine a fost realizată coproducţia, dar asta e o altă poveste. Sigur e că, de la început, unii au cam realizat că va fi ceva “copro”, ceea ce se traduce prin “fecale”. Necazul e că, în timp ce în alte ţări, trecerea de la stalinism la democraţie s-a făcut pe cale paşnică, în România s-a făcut pe cale violentă. Fecale violentă, adică!
Şi uite că, vorbind despre asemenea treceri, îmi vine în minte celebra butadă a lui Sir Winston Churchill care spunea aşa : “Comunismul este calea cea mai lungă de la capitalism la capitalism!