Rusaliile sunt, poate, singura sărbătoare creştină ce are legătură cu politica. O legătură indirectă, desigur. Naşterea Bisericii creştine în Duminica Rusaliilor sau a Cincizecimii are în centrul ei coborârea Sfântului Duh asupra mulţimilor adunate cărora le-a vorbit “în limbi”, adică fiecăruia pe limba lui.
În prim sens, darul limbilor, glosolalia, se referă la faptul că noua religie, creştinismul, nu era doar a iudeilor, ci a tuturor celor care Îl mărturisesc pe Cristos. Creştinismul îşi clama astfel vocaţia universală, cuvântul grecesc catolikos însemnând “universal”. (Aici e o lungă discuţie despre cum ortodoxia e naţională!) În sens particular, darul limbilor se referă şi la capacitatea de a vorbi pe înţelesul fiecăruia, creştinismul manifestându-se îndeobşte ca o religie la vedere, exoterică, a celor mulţi.
Aşadar, mesajul creştin se adresează, deopotrivă, şi celor simpli, lipsiţi de educaţie, şi celor instruiţi, şi celor săraci cu duhul, şi celor cultivaţi. Fiindcă religia creștină vorbeşte mai ales în pilde, în parabole.
Cred că oamenii politici ar trebui să se gândească mai mult la această miză atunci când ne spun ceea ce ei spun.