Pe vremea lui Caragiale, în casă, târgoveții mai obișnuiau ca pe un medicament ceva pe nume anghelică. În imaginația mea trebuie să fi fost o băutură de îngeri.
Absintul, mereu prezent în cărțile cu pictori francezi e tot mai absent.
Copil fiind, auzem maturii că au luat un triplu sec și mă miram de cîte ori se poate bea ceva sec.
Unele băuturi mai sunt, altele au murit.
Nici berea nu se simte prea bine, având un stres la glandele accizare.