Speranța ca Năstase Adrian să fi fost rănit foarte grav a fost definitiv irosită de raportul IML care a constatat că acesta prezintă răni superficiale. Bănuiam că nu poate fi vorba despre ceva mai grav decât un panarițiu în clipa în care celebrul fular a sărit în cinematografia ducerii pe targă. Dacă Năstase ar fi fost sângeriu, o asemenea imagine ar fi făcut înconjurul lumii și ar fi smuls suspine de milioane, transformându-l în martirul luptei antibăsesciene. Câtă vreme însă răniuțele năstăsești ar fi putut fi oblojite cu un Always de turturică, mă tem că sinuciderea se amână.
După cum sunt nevoit să îi adresez pacientului cu fake-uri în plagă celebrul îndemn al tatălui-tomată atunci când tomata adolescentă s-a împiedicat julindu-se la picior:
Ketchup!
Năstase, Ketch up!
Eu nu m-am legat decât de acea frază a speranței exprimate în text ca rana lui NĂstase să fi fost mai gravă. Și cu acesta făceam trimitere la creștinătate în general, nu la cea a lui Năstase care poate fi budist, sau de oricare altă religie.Nu-l simpatizez pe Năstase și nici pe vreunul din oamenii politici români conrtemporani .Îmi displace însă, e puțin spus, ura care tăvălește România. O cunosc din 1990 și sunt convins că de la ea a pornit destrâmarea, căderea noastră ca cetățeni și ca țară.
Care creștinătate? A lui Năstase? Eu știam că e budist. Fiindcă batjocura cu sinuciderea e de două ori anticreștină: prima oară fiindcă sinuciderea e un păcat de moarte. A doua oară fiindcă e dezgustător să minți până și cu propria moarte.
Speranța? Ca un om( indiferent cine e insul) să fie rănit grav? Aici am ajuns?Halal creștinătate! Puah!