În mod clar sunt marcat de traumele comunismului: ori de câte ori sosește la București o delegație numeroasă de chinezi sau de ruși, mă simt ușor disconfortat.

Fără să vreau să gândesc la un banc vechi, de pe vremea adolescenței mele, în care se povestește cum consilierul de apărare al lui Nixon intră pe la 3 dimineața la președinte în dormitor și îi spune cu respirația întretăiată:

– Am două vești: una bună, una rea. Cu care să încep?

– Cu cea rea!

– Chinezii au ajuns pe lună!

Nixon, ca lovit în moalele capului, se prăbușește în așternuturi, abia îngâimând:

– Și aia bună?

– Toți!

Vreau să zic cămarea migrație chineză a început și lumea va fi tot mai galbenă.

Vreau să spun că mă ia un ușor fior la gândul că generoșii chinezi aduc cu ei, alături de investiții — cum ar fi trenuri de mare viteză (poate, la noi, trenuri chinezești de numeroase viteze!) — și altceva. Ceva despre care, deocamdată, nu știm.

Oricum ar fi, românii au aflat astăzi că, după ce au fost „pui de lei”, s-ar putea să se maturizeze subit în tigri. Sună fain, mai ales că tigrii, nu-i așa sunt, majoritatea, vărgați…

P.S. Apropo de ruși, azi am surâs la o gafă a unei doamne de la Realitatea TV care vorbea (semi)doct de un „montagne russe” (munte rusesc, adică un un trenuleț ce urcă diverse obstacole abrupte!) pe care îl pronunța așa cum scria pe banda din josul ecranului:  „montaigne russe”.

Probabil celebrul Montaigne tradus în limba rusă!