Votul Senatului pentru respingerea cercetării penale a lui Varujan Vosganian marchează fâsâirea „efectului Iohannis”.

Imediat după anunțarea votului au apărut voci care au avansat ipoteza că parlamentarii salvatori ai lui VăRogJan Vosganian ar aparține Puterii.

Sigur că e foarte posibil ca mulți pesediști ă fi votat împotriva urmăririi penale, dar, în acest caz, PNL-ul ar trebui să îi ceară lăcrimatului nostru liberal să demisioneze imediat din Senat. Nu doar fiindcă Vosganian a făcut de catabolism mecanismul de ridicare a imunității, ci mai ales fiindcă, prin tot comportamentul său lamentabil, a arătat clar că, în concepția unui senator român, Justiția este un demon ce trebuie exorcizat cu rugăciuni și mir. Ceea ce, dați-mi voie să observ, e chiar mai mult decât a te plasa deasupra Justiției, cum crede că nu se poate, ca proasta, Constituția României.

Psihodrama cu rugăciuni, închinări, plânsete, acatiste interpretată de VăRogJan Vosganian a transformat Senatul în ediția națională a emisiunii „Un Show păcătos”, ceea ce arată, încă o dată, dacă mai era nevoie, că Călin face ca Capatos (două ccofonii meritate!). Doar că, în loc de Mama Omida, l-am văzut cu acest Tata Omidul al preacinstitelor gaze cum se umilește pentru a nu lăsat să își demonstreze corectitudinea.

Jalnică imagine pentru un bărbat. Dar mai ales pentru un scriitor ce a dedicat memoriei, curajului și demnității o carte atât de frumoasă: Cartea șoaptelor.

Dacă din „curajul” lui VăRogJan, Memoria nu va păstra decât glandul (sic!) său lacrimal, din așteptata reacție a Alinei Gorghiu, mă tem că nimic.

Nu fiindcă liderița de caroserie a PNL-ului a făcut Facultatea de Drept într-o perioadă în care, la privat, terminau mai mulți decât s-au înscris, ci fiindcă nici nu are, nici nu poate spune ceva. De felul: Varujane, ia-ți cerșitul și umblă!

Iar dacă nu are, ce pretenții am mai putea avea noi?