Cine a văzut filmul Maradona în regia și, mai ales, încântarea prostească a lui Kusturica își aduce aminte de o drăcovenie inimaginabilă a divinizării „Mâinii lui Dumnezeu” sub numele de „Biserica Maradoniană”.

Asemenea oricărei instituții  religioase, biserica asta cunună diverși cre(ș)tini și are o rugăciune în fața căreia nu poți decât să rămâi într-un definitiv ofsaid spiritual.

Eu, fiind un infatigabil enoriaș vizual al lui Kusturica, nu am înțeles ce potop de selecționer al logicii i-a confiscat umbra de scepticism și de ce l-a lăsat pe Marele Maradona să ni-l centreze mereu pe criminalul de Fidel Castro în careul onorabilității, ca pe Marea Minge a Adevărului.

Doar pentru că e antiamericanul cel mai bătrân?

„Tata e plecat în călătorie de afaceri” e un film despre perioada în care Tito s-a comportat aproape asemenea lui Castro.

Druje Kusturica, în fotbal, lovitura liberă e chiar așa!