Românii recenţi fetişizează cafeaua, dar nu ştiu nici să o prepare, nici să o soarbă.
Făcută neatent la ibric peste flacără, cafeaua e nămoloasă şi cu un caimac cvasi-părelnic.
Românii beau cafeaua, fiindcă o confundă cu supa. De fapt, supa se bea, şi nu se soarbe, în vreme ce cafeaua se soarbe, şi nu se bea.
Din veacul 19, atunci când Marghiloman a ridicat în grad cafeaua, adăugându-i niţic rom sau coniac, singura inovaţie în domeniu a intervenit în clipita în care cafeaua a devenit valută, alături de verişorul ei, Kent.

P.S . De pe net, iată reţeta marghilomanului:
– 100 gr de coniac de cea mai bună calitate, Courvoisier, Henessy…
– 2 linguriţe cu vârf de cafea tip “mocca” sau “arabica”: Dalmayr, Lavazza, Gevalia…
– 1 linguriţă rasă de zahăr nerafinat
Se toarnă coniacul într-un ibricel de cupru, şi se pune la foc mic împreună cu zahărul.
În momentul fierberii, se ia de pe foc şi se adaugă cafeaua, mestecând uşor.
Se picură o linguriţă de apă rece.
După ce s-a odihnit câteva minute, se toarnă într-o ceşcuţă de sticlă ferecată-n argint şi se serveşte alături de o havană adevărată…