Zidul Berlinului a fost un câine corcit de dog sovietic cu blană de ciment german gata ghimpată.
Zidul românilor a fost verde: o copertă de pașaport.
În zidul românilor igrasia stătea păzită de grăniceri. Ca și apa Dunării dinspre Iugoslavia.
Umbra zidului berlinez a fost plumburie.
Noi am avut orașe-ziduri la graniță.
De la Eminescu încoace, pe românește, ”zid” obișnuia să rimeze cu ”Baiazid”.