Un mit este nimicul implicat

În totul. Soare mut și luminos

El însuși mit pe cer împurpurat –

Răpusul trup al lui Cristos,

Viu și despuiat.

Trup care, dacă-aici ne-a fost lăsat,

Și fără să existe-a fost deajuns.

Neexistând el ne-a întemeiat.

Și fiindcă n-a venit el a ajuns

Și ne-a creat.

Astfel legenda curge în tăcere

Când de realitate-i absorbită,

Și fecundând-o prinde ea putere.

Mai jos, viața, tot mai vlăguită,

Inconsistentă, piere.

(Din volumul Odă maritimă, în traducerea lui Dinu Flămând)