Îl cunosc personal pe Domnul Profesor Marga din 1996, cred. Am fost, am avut onoarea de a fi fost coleg cu Domnia Sa în Board-ul național Soros despre care actualul său coleg de partid, SRS, a publicat un articol și o listă din care reiese că am fi fost niște pârliți de antiromâni strașnici.
La vremea aceea, Domnul Marga avea şarm, era un model. Ce l-o fi schimbat atât de mult încât şi-a asumat tot ridicolul din lume atunci când a vrut, cu orice preț, să rămână Rector la UBB? În mod normal – așa cum am învățat eu de la profesorii mei Eugen Todoran, Livius Ciocârlie sau Marcel Pop Corniș – un intelectual are scris pe cartea de vizită, ca profesie doar atât: Him Self, El Însuși.
Domnul Marga însă, în ciuda unor inestimabile dotări intelectuale, dorește mereu să fie rector, ministru, caloriferist șef de ICR. Ceea ce e nu doar stupefiant, ci, mai ales, lipsit de perspectivă culturală. Atunci când intri în istoria culturală a României ca un fel de Ceaușescu care a dărâmat ICR-ul, ce mai poți aștepta de la prezent?
Singurul lucru la care poți candida este la rolul de surogat. Un fel de Margarină.
Iar atunci când te referi la Mircea Cărtărescu așa cum clienții unui navetist birt de gară povestesc despre o imaginară Anna Karenina, lucrurile se cam bulucesc înspre un peron de mult părăsit.
Draga Nea Ioan T.Morar
nu-mi place domnul cu pricina si mi-e greata sa si scriu ceva despre el. De aceea nu m-am “esprimat”.Nu de fricaaaa…
Domnu’ Nea Tolcea,
văd că puţini dintre cititorii acestui blog au curajul să se exprime despre Marga. Înseamnă că le place personajul, nu?
Știi unde se deschid ambadase în Africa pentu cei gaga? La Ouagagadougou!
Şi cum mai voia Marga să redeschidă nişte ambasade prin Africa! Păcat că nu i-a ieşit! De fapt, nimic nu-i prea mai iese. Sau, dacă îi iese, va fi pe nas!
Amar garinezi! Și eu care credeam că face parte din ordinul persoanelor care umblă cu soclul propriu sub braț pentru a se urca imediat pe el când ai neșansa să îi întâlnești!
Dragă Marcel,
Marga este, se spune, victima unei afecţiuni triste, care te lasă fără amintiri. De aceea nu mai este cine a fost: nu-şi mai aduce aminte cine a fost. Sau îşi aduce aminte cine nu am crezut noi că a fost. E mai complicat. Oricum, operaţiunea de umflare a lui Marga se lasă cu dezumflare pentru noi, ceilalţi, victime ale unei fost imagini de intelectual.