Cu privire la decorarea Doamnei Brîndușa Armanca de către ministrul Culturii din Ungaria

„Ora de Timiș”, publicația cea mai echilibrată și cea mai atentă la fenomenul cultural timișorean, publică un articol despre acordarea unei distincții timișorencei Brîndușa Armanca, universitar și jurnalist, fost director al Institutului Cultural Român din Budapesta:

„Ministrul  Culturii din Ungaria, L.Simon László, în numele ministrului Resurselor Umane, Balog Zoltán, şi în prezenţa Excelenţei Sale Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, i-a înmânat timişorencei Brînduşei Armanca, director ICR Budapesta, “Distincţia culturală pentru contribuţia deosebită la cooperarea culturală româno-maghiară”.

Ministrul Culturii a apreciat excepţionala deschidere pe care ICR Budapesta a manifestat-o în ultimii şase ani prin programe de înalt nivel, dar şi prin contextul prietenesc care a stimulat dialogul cultural dintre cele două ţări. Ministrul a accentuat entuziasmul cu care Brînduşa Armanca s-a dedicat misiunii sale, precum şi consolidării relaţiilor europene în calitatea sa de preşedinte EUNIC-Hungary.”

Din articol se poate deduce că Brîndușa a primit decorația la finele misiunii încheiate în glorie și tihnă! Nu e deloc așa!

Primul Ministru al Afacerilor Externe uselist, Andrei Marga, a dat-o afară ca pe ultimul chelner dintr-un birt comunal.

În ciuda contractului de muncă, în ciuda performanțelor.

Așa cum a făcut și cu alți directori ai ICR, consuli sau funcționari diplomatici.

Așa că medalia asta e o palmă dată actualului Guvern al României!

Poate că, fiind o palmă în limba maghiară, ai noștri nu au înțeles că le bate obrazul.

Cărtărescu și Marga. Poate Maestrul și margarina

Îl cunosc personal pe Domnul Profesor Marga din 1996, cred. Am fost, am avut onoarea de a fi fost coleg cu Domnia Sa în Board-ul național Soros despre care actualul său coleg de partid, SRS, a publicat un articol și o listă din care reiese că am fi fost niște pârliți de antiromâni strașnici.

La vremea aceea, Domnul Marga avea şarm, era un model. Ce l-o fi schimbat atât de mult încât şi-a asumat tot ridicolul din lume atunci când a vrut, cu orice preț, să rămână Rector la UBB? În mod normal – așa cum am învățat eu de la profesorii mei Eugen Todoran, Livius Ciocârlie sau Marcel Pop Corniș – un intelectual are scris pe cartea de vizită, ca profesie doar atât: Him Self, El Însuși.

Domnul Marga însă, în ciuda unor inestimabile dotări intelectuale, dorește mereu să fie rector, ministru, caloriferist șef de ICR. Ceea ce e nu doar stupefiant, ci, mai ales, lipsit de perspectivă culturală. Atunci când intri în istoria culturală a României ca un fel de Ceaușescu care a dărâmat ICR-ul, ce mai poți aștepta de la prezent?

Singurul lucru la care poți candida este la rolul de surogat. Un fel de Margarină.

Iar atunci când te referi la Mircea Cărtărescu așa cum clienții unui navetist birt de gară povestesc despre o imaginară Anna Karenina, lucrurile se cam bulucesc înspre un peron de mult părăsit.