Ședința de bilanț a MApN, desfășurată în premieră cu ușile închise, ar putea fi rezumată printr-o expresie ce traduce exact invocata secretizare NATO: pe locked repaus!
Personal, cred că, dincolo de discreția inerentă în cazul unei asemenea instituții, mai marii oștirii noastre — cum se spunea în media kaki — au de păzit niște „secrete” încă mai strașnice decât bugetele pentru avioanele portugheze second fly ori pentru cine știe ce amfibii capabile să treacă onorabil, după topirea zăpezilor, peste un drum național-selenar.
Ați ghicit, secretul despre care e vorba se numește „pensiile speciale”. Un cocteil toxic în care sunt amestecate, dincolo de mizele pecuniare, șantajele râncede ale unor inși de teapa colonelului de istorie Dogaru și nu numai.
Iar înaintea acestei taine, ca să spunem așa conjuncturale, se află alte și alte tăceri, echivocuri, minciuni ori inconfortabile amintiri cazone. Tot despre Armata Română.
Despre Armata ieșită din sâmburele sovietic al Diviziei Tudor Vladimirescu
Despre Armată care a ucis în temniță ofițerii ei de elită.
Care a secretat în fruntea ei Ceaușești sau Chițaci.
Despre Armata umilită care culegea porumbul CAP-urilor cot la cot cu elevii, studenții și profesorii.
Despre Armata ca aparat jegos de propagandă și de umilire a tinerilor. (Ascultați, vă rog, CD-ul celor de la Vama Veche, Am să mă întorc bărbat!)
Despre Armata care a tras în poporul ei în 1989.
Despre Armata lui Bernevig sau Stănculescu sau a delirului produs de generalul Degeratu.
Despre Armată de mii de colonei și sute de generali făcuți „la apelul bocancilor” care parazitează un sistem bolnav de epolită acută.