Dispariția lui Mihail Boldea din țara sa natală și, sperăm, carcerală, seamănă duios de mult cu fenomenul evaporării lichidelor volatile. Ca să vă dau un exemplu celebru, lichidul Hayssam s-a volatilizat fix asemenea unei picături de parfum de pe lobul urechilor din dotarea serviciilor noastre secrete. Din cauza ph-ului însă, evaporarea, în loc să încânte nasul, continuă să pută. În fine, în cazul sirianului, cel mai dornic de plecare era însuți plecatul, spre deosebire de cazul nostru în care cele mai mari interese le au, probabil, rămașii. Fiindcă e mai limpede decât o apă de toaletă – ca să mă exprim așa – că Boldeanul nu putea face tot ce a făcut fără complici la nivel extrem de înalt. Astfel că, eu cred că Boldea va fi găsit în funcție de cel/cei care l-a(u) obligat să se bucure de Africa mai mult decât ar fi vrut. Ei, să nu uit! Ce caută șarpele în prietenia cu gălățeanul fugit? Eu zic că, dacă Președintele Băsescu a promis să îl găsească „și în gaură de șarpe”, știe el unde e!

DAMIGEANA Damigeana este obiectul răsfăţat din casa noastră// umblăm cu ea de parcă am ţine în braţe un copil abia născut// entuziasmul nostru faţă de acest obiect// înfăşurat în scutece de nuiele subţiri// scade odată cu descreşterea greutăţii sale// văzând-o golită până la ultima picatură// ne cuprinde o melancolie firească şi-n cele din urmă// o aşezăm în locuri sacre ferind-o de obiectele invidioase şi dure// în anumite momente îi facem spălături interioare// şi nasul nostru din fire curios// îi sărută buzele de sticlă prin care// va trece poate chiar mâine acel lichid preţios// capabil să lipeasca aripi viselor de mult obosite// sau fericirii numai bănuite să-i dea// certitudinea unui nume de floare. (Poetul Petre Stoica a plecat chiar într-un 21 martie. În 2009.)

Protestul împotriva lui Patapievici la Timișoara a avut două momente care, de fapt, arată încă o dată că bătrânul Caragiale nu poate fi omorât. Mai întâi, după ce am citit lista intelectualilor și a „intelectualilor” băltieni (cei de sub conducerea nervoasei noastre italieniste și autoare de dicționare originale, dna Viorica Bălteanu), am estimat că festivitatea de decernare a titlului de doctor honoris causa va sta sub semnul unui talaz de proteste. Cu Dna dr. jurnalist inginer hidraulic L.L. Epure ocupând amfiteatrele (pentru Principele Duda!), cu „academicianul” Silași bătându-i pe jandarmi (la Skandenberg!), cu artiștii lirici spărgând, cu vocile lor, geamurile infamei universități, cum s-a petrecut, cândva, în fața cetății Ierihonului. Ei bine, în loc de toate acestea, în fața UVT s-a aflat doar un grup. Cel mai mic grup din lume. Asta fiindcă un grup începe de la 3 persoane. Exact atâtea au fost și acolo! Mai puțin de jumătate din numărul personalităților aflate în prezidiul care i-a acordat lui H.-R. Patapievici titlul de doctor honoris causa. Asta e, contează, se pare, mai mult contra cui protestezi decât cine și câți protestează. Al doilea incident s-a consumat la CRAFT, unde se desfășura Bookfestul. Acolo, unul dintre participanți a creat emotivitate fix în momentul în care, însoțit de o pancartă cu scrisul caligrafiat în aceleași laboratoare, a vrut să oprească momentul, citind ceva de pe o hârtie scrisă cu litere mari. Publicul, fin și rafinat, i-a solicitat nițică oralitate. Dezamăgire totală! Omul nu știa ce vrea decât cu hârtia în față. Cum mă aflam în preajma unui consilier județean (nu este vorba despre PDL!), am aflat că persoana fusese cercetată penal, prin 1997, pentru niște chestiuni de la Combinatul Solventul, pe unde conducta cu Serbia trecea. Pe unde duios conducta trecea, pe vremea PDSR-ului! Curat coincidențe, monșer!

Am citit cu o curiozitate aparte lista celor peste 20 de contestatari ai acordării titlului de doctor honoris al UVT lui H.-R. Patapievici. E o listă care seamănă tulburător cu meniul unui birtuț de după o explozie la conducta de gaz. De-a valma, apar în acest cocktail persoane onorabile alături de arătări dubioase, persoane normale alături de rapsoade ale isteriei de mahala, oameni de cultură alături de sfertodocți care nu au citit toată viața atâtea cărți câte a scris Patapievici, profesori universitari adevărați alături de academicieni de, probabil, Turnu Severin. Ca să fie clar, în afară de Profesorii Țâra și Rachieru, dintre timișorenii prezenți pe listă nu bănuiesc pe nimeni că ar fi citit măcar o carte a lui Patapievici. S-ar putea să mă înșel, dar pentru Omul recent, de pildă, e nevoie să fi mai fi călătorit printre cam mulți autori pentru a pricepe ceva. La categoria ”protestăm fără să citim” intră inclusiv inițiatoarea proiectului, Doamna prof. dr. Viorica Bălteanu care, de fapt, nu are ceva anume cu Patapievici, ci cu doamnele profesor Otilia Hedeșan și Adriana Babeți. Dar asta e o altă problemă care, probabil, se va regla în justiție. Așa că, sub pretextul unor fragmente din publicistica din anii 1990-1995, i se reproșează lui H.-R. Patapievici un antiromânism visceral și de cea mai joasă speță. Desprinse din context, citatele sunt virulente, doar că ele exprimă tot ceea ce intelectualitatea democrată românească gândea în acei ani, când neocomunismul și Securitatea se întorseseră cu mare pompă în originala noastră democrație. Numai că aici e o problemă: Dna Bălteanu a fost, în acei ani, când adepta ”Vetrei românești”, când simpatizantă ”România Mare”. Din perspectiva vadimismului cu iz de de ițari, s-ar cuveni să îi întrebăm pe semnatari dacă nu cumva Cioran ar trebui dat afară cu șuturi din cultura română pentru Schimbarea la față a României! E limpede însă că niciunii dintre protestatari nu au treabă cu Patapievici. Au treabă cu Băsescu și iată ce minunată ocazie li se ivește acum! Protestul mai are însă trei detalii penibile. Mai întâi, bălteniștii au protestat la ușa noului rector, când trebuia să meargă la ușa celui de dinainte, sub mandatul căruia a fost adoptată hotărârea Senatului. Una dintre protestatare a fost șefa de cabinet a dlui Talpoș, care a păstorit honoris-area, dar atunci nu scos niciun pâs/pîs. În fine, unii dintre cei care au apărut pe listă nici nu știau ce semnează!

Un jurnalist care a trecut puțin pe la școală știe câteva reguli de bază: vii pregătit, adresezi întrebări scurte și pertinente, asculți atent pentru a te „cățăra” pe răspunsuri, nu formulezi întrebări cărora le dai tu singur răspunsul, îți lași interlocutorul că vorbească, deci nu vorbești tu mai mult decât invitatul tău, nu te lași întrebat de interlocutor. Ca să nu spunem de presupuneri, de generalizări infantile. Aici e un mic abc pe care îl poate descoperi și bunul-simț. Domnul Gâdea însă nu provine din sisteme care au nevoie de asemenea abc-uri. Sistemele din care provine domnia sa sunt eminamente monologale sau, cel mult, îngăduie întrebări retorice. Cum se știe, Mihai Gâdea a absolvit o Facultate de teologie adventistă, ocupându-se, duminical, cu pastorația. O postură, o vocație care, din start, îl recomandă pentru poziția de manager, dar nu și pentru cea de moderator. Spre deosebire de moderator care caută răspunsuri, un pastor este o persoană care livrează răspunsuri. Mai mult chiar, convingeri. Desigur, în biserică, pastorul vobește cu Dumnezeu, iar în instituțiile mundane, vorbește, în gând, cu Sfântul Mogul. Ceea ce poate fi dezastruos în cazul unei televiziuni care se respectă, e minunat pentru cele pe care le știm. Ca atare, deficiențele jurnalistice ale lui Mihai Gâdea se dovedesc a fi minunate daruri atunci când patronii ecranului se adresează turmei și nu spectatorilor. În linii mari, cam la toate acestea mă gândeam marți seara, când am urmărit cu amuzament interviul pe care Mihai Gâdea s-a străduit să îl facă cu primul-ministru Ungureanu. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate vor pricepe și jurnaliștii cum se face un interviu și cum te poți face singur de râs. Fiindcă la alte priceputuri nu mă aștept.

Cele mai puternice explozii solare din ultimii doi ani jumătate influențează aproape totul în jurul nostru. După transmisiuni, sateliți și sănătate, a venit rândul emisiunilor Tv să fie influențate cât se poate de neplăcut. Astfel, emisiunea de justiție, cultură și bricolaj„Românii au patent” a fost reprogramată din cauza unui astfel de incident. Cel mai cunoscut dintre concurenții ce urmau să participe la arestările de la Bârlad, domnul Ștefănut Acleștioaei, a fost găsit leșinat lângă un stâlp de înaltă tensiune, la granița energetică dintre județele Vaslui și Bacău. Domnul Acleștioaei, unul dintre rapsozii patentului de cântat curentul din regiune, nu își explică violența cu care a reacționat curentul decât prin exploziile solare. De altfel, domnia sa a acționat în instanță Autoritatea Naţională de Reglementare în probleme de Energie (ANRE) pentru proastă gestionare a relației cu soarele. Avocatul dlui Ș.A., maestrul Șergiu Pardon, opinează că ANRE putea să prevină accidentul, luând act de faptul că „lunar, soarele e tot mai activ”. (Pentru cititorii străini ai rubricii noastre, menționăm cu circa 25-30 de procente din curentul electric al României intră în categoria „foarte alternativ”, adică ba este contorizat, ba nu!)

Prețurile terenurilor din mica localitate Botenii de Lac (comuna Pielarii Mari) au explodat în urma descoperirii celor mai importante zăcăminte de cremă de pantofi din Europa. International CSHs Enterprises, cea mai mare firma de foraj crematic din lume, a anunțat că rezervele din subteran depășesc toate zăcăminte cunoscute și sunt de cea mai bună calitatea, aparținând tipului ShCI, incolor A. Zăcămintele mondiale de cremă de pantofi ale lumii sunt în curs de epuizare, specialiștii apreciind că, în 35-40 de ani, omenirea se va afla în fața unei ireversibile crize globale. Alături de pasta de dinți nealcoolizată, crema de pantofi este singura resursă care nu se regenerează. La ora actuală, cele mai importante zăcăminte de cremă de pantofi neagră se află în Australia, America de Sud deținând peste o treime din rezervele de crema de pantofi maronie. Singura problemă a începerii exploatării intensive se referă la tehnologia de excavație pentru zăcămintele tip Incolor A, fiindcă acesta nu poate fi observat decât în urma unui transplant de retină cu așa-numitul factor Vax Cromo. Primele cabinete de oftalmologie minieră și-au anunțat deja prezența începând cu săptămâna viitoare. Primarul comunei Pielarii mari, Aristide Bojin, a declarat, în exclusivitate, corespondentului nostru in județ: „Singurul lucru de care ne temem în acest moment sunt falsurile de cremă de pantofi roșie, montană, care vin din Australia”.

Caut, de câteva zile, prin publicistica lui Nae Ionescu pattern-uri preluate de Eliade. Printre multele semnalări de cărți, una mi s-a părut că definește aparte stilistica pedagogică a lui Nae Ionescu. Notița datează din 1920, poartă titlul Pedagogul Papini și se referă la semnalarea ultimei cărți a celebrului scriitor italian de către G. Savul în „Viața românească”. Titlul cărții semnalate e Să închidem școlile, iar cel ce avea să devină mentorul generației june alege spre edificare o nemiloasă propoziție din cartea italianului: „Singurul text sincer din anii de școală e pe pereții latrinelor.” Credeți că am senzația de deja-vu sau am văzut așa ceva și în The Wall? Ceva mai roz parcă, de Pink Floyd.