USL-ul divorțează ca oltenii americani

Posted on by

Etnologii dermatologi sunt primii care au descoperit pe suprafața delicată a unor oltence neutru termic (și fierbinți, și călâi) urme de vânătăi fericite: ele sunt probele indubitabil impresioniste ale unui vechi ritual ce plasează, cronologic, iubirea sălbatică după un moment ceva mai neplăcut numit „frăgezitul muierii în pumni”.

Asta e, oltenii — cei ancestrali, nu publicul rafinat al Vacanței Mari — obișnuiau să se împace focos după îndesate bătăi.

Cam ăsta ar fi modul sudist.

Modelul american e mult mai nasol: fata la care Omu a strigat prin răcnete vorbește cu avocatul și Omu, după divorț, va rămâne în portofel cu răcnetul.

Capra cu trei iezi liberală, o poziție pentru Lupul Plagiator

Posted on by

Să ne amintim:

Primul ied al trădării liberale este numitul Dinu Patriciu.

Domnia sa a încoronat execrabila trădare a turnătorului Quintus  — ce s-a alăturat guvernării pedeseriste a lui Văcăroiu — printr-un târg de circa 600 de milioane de dolari: convertirea acțiunilor Petromidia în acțiuni.

Acesta a fost punctul de plecare al epocii pe care noi  o trăim și astăzi sub pseudonimul luptei antibăsesciene.

De fapt, atunci, Băsescu a înțeles foarte clar că mogulul liberalilor a semnat pactul cu Necuratul. Dacă stăm bine și ne gândim, prin acest gest de servitute, Patriciu a anulat absolut toate rezultatele ulterioare ale scenei politice.  Nu conta nici dacă Băsescu ar fi câștigat, nici dacă Alianța DA prelua puterea, nici dacă România urma să se așeze sub umbrela Occidentului democratic. Din simplul motiv că jumătatea democratică a eșichierului politic se afla, din exact acel moment, sub influența unui personaj cu accentuate interese economice.

Or, democrațiile emergente — cum este și România –, nu își permit luxul de a fi guvernate prin grila unei asemenea strategii, fiindcă această confuzie creează mari suprapuneri între dreapta și stânga. De fapt între valorile politice și cele economice. Vreau să spun că interesele politice au o bătaie mult mai lungă decât interesele economice și adevărata misiune a unui partid politic constă în a câștiga alegerile, ci în a cântări cu maximă atenție ce câștigă pe termen lung în raport cu ce pierde pe termen scurt.

Al doilea ied al trădării liberale răspunde la triplul nume Călin Popescu Tăriceanu.

Domnia sa, în fața percepției publice, are marele avantaj că nu articulează niciun fel de minimă consistență virilă. Acest deficit de personalitate l-a mascat într-un om elegant, aristocrat și chiar delicat. Recunosc, dintre toți prim-miniștrii post-decembriști, Tăriceanu a fost favoritul meu la sectoarele maniere și elegantă confuzie. Dar — spre disperarea mea — înțelegeam mult prea accentuat că Domnul Tăriceanu nu era șeful liberalilor, ci doar ghiocelul abil argintat al intereselor pesediste.

In fine, iedul cel mai mic are nume de floare.

Domnul Crin Antonescu este exemplarul cel mai autentic al antibăsismului de peluză. Domnia sa îl urăște pe Băsescu din absolut toți plămânii săi fenechiști și, din această pricină, e cel mai sincer. Șoșetele sale transpiră antibăsescian, perciunii pletelor mitice din vremea ministeriatului său CDR-ist își neagă tangajul din aceleași motive, iar  diminețile antonesciene târzii de sub raza zeului Somn descriu onirismul perfect al politicii românești.

Ce păcat că Anto a înțeles abia acum că taman el trebuie să plătească!

Din presa pieilor roșii, galbene și albastre

Posted on by

Dacă Marea Căpetenie galbenă și albastră, Somn Prelung  al Dimineților Lucrătoare, va dezgropa undița de război cu Marea Căpetenie a Pieilor Roșii, Pană de Scris Neatentă, de astăzi, ea va fi strigată — după ora 12, evident! –, Bibanul Înțelegerii Disperate, scrie un redactor de la „Winnetou Johannis Herald”

Dacă nu, totul rămâne în coadă de pește.  (Grizz Lee Coopăr Crețu)

Timișoara e Timișoara din pricină că e un acvariu și nu un fluviu cu bănățeni obstetrico-austrieci

Posted on by

Am postat deja pe Facebook o interjecție dezvoltată despre cum ADN-ul și, mai ales, ARN-ul meu e corcit: sunt născut la Sînnicolau Mare (un loc pe care îl iubesc amniotic!), cum am avut primele coșuri și cum am ținut în brațe primul fus cu sâni la Jimbolia, am fost profesor cu plete la Gătaia și la Șemlacu Mare (spre disperarea cvasi resemnată a directorilor Weissmann și Mornăilă, plus Mezinca la Șemlac) și cum, încet-încet, m-am igrasiat de Timișoara într-un demisol de pe strada Victoriei 24. (Asta nu am scris-o, dar promit să o fac, fiindcă în demisolul ăla s-au perindat tovarăși de drag minunați, cum ar fi Moni Drăgan, Șerban Foarță, Radu Todoran, Vio Bucuraș, Corina Ticiu, Mimo Obradov, Alec Foelker,  Dorin Ticiu, Marius Giura, Călin Țunea, Luminița Samfirescu, Dana Achim, Hansi Costea, așa, la botul calului de lemn, dacă tot suntem pe zodiacul chinezesc. 

Destinul, acest membru perpetuu din Commando Viola Ultra Curva Sud (Peluza Sud Timișoara) din tribuna meciurilor lui Poli, m-a țintuit în Timișoara c într-un insectar de lux. Unde stau, cu apartament, de 30 de ani și, cu buletin, de după 89.

Necazul cu timișorenismul e că, în opinia mea, a devenit o vânătaie și nu o stare de spirit. (Mă tot întreb dacă nu cumva Revoluția din 1989 nu ne-a transformat în niște nomenclaturiști ai ei!)

Dacă e o virtute, atunci ea nu se dobândește prin naștere.

Dacă e o stare, atunci ea se poate transplanta prin locuire și spirit. Așadar, poți fi timișorean și la Buhuși câtă vreme, atunci când te întreabă milițianul contemporan ce ești, tu, ungur din Buhuși, răspunzi „buhușist”. Sau, mă rog, ceva în legătură cu orașul. Fiindcă, de regulă, un loc cu destin cosmopolit cum e Timișoara nu are obiceiul să despartă, ci să așeze laolaltă. Asemenea simbolului: symbalein se traduce prin „a pune laolaltă”, spre deosebire de „diabolon”, „a despărți”.

Fiindcă,  dați-mi voie să sper, Timișoara nu e o cartografie despre un oraș maghiaro-evreiesc ocupat de români  — știu că nu vă place asta! –, ci o inefabilă proiecție a românului eliberat de naționalismul idiot ce își închipuiește locuirea sa ca un Cuib al Tuturor.

Apropo, pruncii mei sunt timișoreni de drept. Iar eu fredonez un Phoenix  vechi, live, de la Casa de Cultură din Sînnicolau, prin 71!

Apel adresat Prim -ministrului Viorel (băiat bun) din partea părinților de școlari

Posted on by

Dragă Viorele și distinse baschetbalist Prim-ministru,

Noi, părinții de elevi cu diverse examene ale copiilor în vara care vine, vă rugăm să ordonați ca Armata să intervină ici-ișa și să învețe în locul alor noștri.
Cum?

Exact după felul în care ați chemat să intervină Armata, pe viscol și vântoasă, în locul loazelor de la CNADNR.

În caz că înțelegeți oful nostru, nu trebe decât să băgați un cod roșu psd în școli la momentu potrivit și, la fiecare cap de elev în examne, să fie repartizat una bucată militar studios!
În numele părinților români care au încredere în Armată iarna și în Biserică la ananghie,
Marcel Tolcea

Câteva întrebări neplăcute în legătură cu accidentul de avion din județul Cluj

Posted on by

Nu știu care sunt circumstanțele acestui teribil accident de avion care a îndoliat România.

Știu doar că un jurnalist este mai puțin marcat de emoție și vrea să înțeleagă fenomenul nu din perspectiva consecințelor, ci din cea a cauzelor.

Așadar, am de formulat următoarele întrebări celor care sunt în măsură să dezlege ițele acestui caz:

1. Transportul efectuat de avionul prăbușit a fost unul privat sau este vorba despre o intervenție standard de care ar putea beneficia orice cetățean român?

2. Cine a decontat toate cheltuielile acestui transport?

3. În baza cărui contract a fost efectuat acest transport?

4. Care au fostonorariile acestui transport dacă el a fost unul privat?

5. Cine este beneficiara ficatului?

6. Există o listă publică a pacienților care ar fi putut beneficia de acest transplant?

7. În baza căror proceduri a renunțat la căutări unul dintre cele șase echipaje SMURD din județul Cluj? 

8. Câte zboruri de acest fel au fost efectuate în ultimii ani?

9. Există vreo legătură între faptul că „România este campionă în Europa la transplantul de organe” (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/romania-campiona-in-europa-la-numarul-de-donatori-de-organe-652564.html ) și acest caz?

Nu vreau să fiu cinic, dar mie mi se pare că, și aici, interesele financiare depășesc cu mult aura omeniei de care se face atâta exces.

Din păcate!

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au crezut în Viață!

Câteva corecții cu privire la reținerea lui Nicușoroi Constantinescu

Posted on by

1. Ipochimenul nu a fost „umflat” – așa cum au titrat unii reporteri desigur nevăzători – fiindcă o umflare suplimentară ar produce o explozie cu victime.

2. Ipochimenul nu a fost „săltat” – așa cum au titrat unii reporteri desigur nevăzători – fiindcă Ministerul de Interne nu dispune de macarale adecvate în județul Constanța.

3. Instanțe speciale ar trebui să interzică prenumele „Nicușor” posesorilor ce trec de 100 de kilograme. E ca și cum Piedone și-ar da alintul Piedonel!

4. Din tot ce face în ultimele luni DNA-ul, pentru ziua de ieri, remarc Constanța cu care își îndeplinește menirea.

5. Operația la picior pentru care Nicușor-oiul va merge (sic!) în SUA va fi făcută de o echipă mixtă de ortopedie psihiatrică: una va trata piciorul, iar cealaltă îi va scoate din tibie glanda tiroidă ce îi cauzează atâta nervozitate!

PSD-ul, în grilă eminesciană: de la Hyper-Ion Iliescu, la Eminem-scu

Posted on by

* Absolvenţii de liceu intoxicaţi cu imbecilele comentarii de la literatura română, foştii studenţi de Litere de la zi, seral sau ff  îşi amintesc de sintagma „poetul nepereche” servită de fiecare dată când venea vorba despre Mihai Eminescu. Alături de formula sus-amintită — licită şi justă, fără îndoială, însă compromisă prin abuz — circula o alta, pe care cu competenţa mea lingvistică de acum aş numi-o holistică: „omul deplin al culturii române”. Amândouă au avut un haz aparte în septembrie 2005, de când o sursă anonimă, sub semnătura de mail „meminescu”, a trimis tot soiul de misive cu privire la stenogramele PSD. Vreau să spun că, acum, pesediştii pot gândi uşor licenţios că „poetul ne pe ureche”, după cum jurnaliştii pot parafraza, la rândul lor: „omul deplin informat al culturii române politice”. Deocamdată însă „sursa zero” cu un pseudonim atât de celebru stă în necuvânt. E „mut ca o lebădă”, cum ar fi spus Blaga de la Literatură şi nu cel de la Interne.

* Dus de Vântul analogiilor eminesciene, scriu şi eu că Stenogramele PSD sunt o adevărată capodoperă eminesciană în care cel mai „guraliv şi de nimic” (citat din Luceafărul, of course) era Miron Mitrea. (Ca un amănunt, vă amintiţi, desigur, că una din primele variante ale Luceafărului se numea Miron şi frumoasa fără corp, în cazul din urmă fiind vorba despre Dorina Mihăilescu). Iar cel mai discret personaj, cu acel prilej, a fost chiar Hyperion, adică HyperIon Iliescu. Fiindcă  arată arhivele — fostul lider nu a ieşit la rampă cu absolut nici o declaraţie. S-ar părea că scandalul i-a priit fiindcă, la imediata sa întâlnire cu Petre Roman (Frumosul fără gât),  Iliescu a lansat ideea unei coagulări a intelectualilor de stânga.  În fine, nu mai e nevoie să vă descriu eu nostalgiile fostului antrenor al lotului naţional de social-democraţi miliardari, fiindcă le ştiţi foarte bine. Şi nostalgiile, şi trădările şi aroganţele.

* Și tot în acea vreme de vânzoleli politice, nu ar trebui uitat că Junimea pesedistă în frunte cu, atunci! junele Ponta a lansat propunerea ca tinerii să aibă drept de vot de la 16 ani. Întâmplare sau nu, fix la 16 ani debuta Eminescu! La moartea unui dascăl cu nume predestinat unui regim autoritarist: Arune Pumnul!
*Evident că, prinși cu arestările en gros de pesediști constănțeni, nu ați remarcat cât de mult seamănă PSD-ul cu Eminem, capitalistul ăla care în cântece ține cu săracii și în viață se plimbă cu Bentley? Un fel de Eminem-scu, dacă îmi permiteți!

Coma lui Ariel Sharon, Charles Perrrault și basmul „Frumoasa din Pădurea Adormită”

Posted on by

Ieri, lumea întreagă a luat la cunoștință dispariția, după o comă de 8 ani, a fostului premier israelian Ariel Sharon (1928-2014).

Acum 8 ani, Ariel Scheinermann (pe numele său de naștere) a suferit două atacuri cerebrale succesive și a intrat în ceea ce se cheamă „comă vegetativă persistentă”.  Medicina neurologică o definește ca fiind stare de inconstiență majoră. Persoana nu este conștientă de ceea ce se petrece în jurul ei și este incapabilă de mișcări voluntare. Cu o stare vegetativă persistentă, un pacient poate progresa spre starea de constiență, dar fără o funcționare superioara a creierului. În cazul starii vegetative persistente, persoana are respirație, circulație și cicluri somn-veghe.

Dar nu doar la Sharon ne vom referi acum, ci și la cunoscutul basm Frumoasa din pădurea dormită al lui Charles Perrault: în 12 ianuarie este ziua lui de naștere a cunoscutului scriitor francez (1628-1701). (Observați, Perrault s-a născut cu 300 de ani înaintea lui Sharon!)

Vă mai amintiți, desigur, Frumoasa din pădurea dormită : la nașterea unei frumoase fiice de rege, una dintre ursitoare, bătrână și rea, o blestemă să fie înțepată de un fus și să moară. Blestemul este însă atenuat de altă ursitoare care prezice că fiica regelui doar o să doarmă profund într-un somn de 100 de ani, la capătul căruia va fi trezită de un frumos prinț cu care se va mărita. Ceva între criogenie și comă.

Ultima coincidență a acestei alăturări se referă la faptul că, în clipa în care Ariel Sharon a ordonat retragrea israeliană din Gaza, în 2005, câțiva dintre rabinii ultraortodocși l-au blestemat în cadrul unei campanii susținute de minusculul partid extremist religios, Eretz Israël Shelanu.

Cert e că Sharon a făcut primul atac cerebral în decembrie 2005, iar al doilea, imediat în ianuarie 2006!