Neamul prost se recunoaște, la el acasă, după două lucruri: mărimea (vileii!) și asfaltul/cimentul cu care își sufocă până și ultima palmă de pământ.

Las la o parte mărimea faraonică a unor vile acum pentru a vă semnala câteva lucruri despre asfalt.

Mai ales că, recent, strada Mărășești a fost redată circuitului pietonal și a fost asfaltată.

Ideea, foarte bună în sine, are un neajuns de… conținut.: pietruirea ei ar fi fost nu doar mult mai estetică, ci și mult mai eficientă economic.

Fiindcă, știm foarte bine că, în România, „covorul asfaltic” – cum se spune la știrile TV – are o durată ceva mai lungă decât oja unei vedete TV!

Știm bine, apoi, că, vara,  asfaltul se încinge mai abitir decât o plită!

În fine, acolo vor fi amplasate bînci, spații florale, grădini în miniatură și stâlpi de iluminat.

Da, stâlpi de iluminat, fiindcă strada are clădiri istorice, de patrimoniu pe care nu se poate pune orice, așa, ca la bloc.

Ceea ce înseamnă că, în curând, pielea străzii va fi operată?

Chiar dacă dermato-venerologia e pe stradă, nu știu dacă firma Continental va accepta costul unui transplant de piele.

Fiindcă asfaltul ăsta seamănă tulburător cu o piele de mușama.