Ieri a murit primul om care a pășit pe lună. Neil Armstrong a plecat, la 82 de ani, după ceea ce medicii au numit „cumplicații cardiologice”.

Imediat după moarte lui au reapărut vechile teorii cu privire la faptul că celebrul pas gigantic pentru omenire din 1969 nu a fost decât un imens fals.

Coincidență sau nu, ori poate o ironie a destinului, ultimele zile au readus în atenție un alt Armstrong, poate la fel de celebru în SUA, Lance, marele ciclist.

Cu o zi înaintea morții lui Neil Armstrong, Agenţia Americană Antidoping (USADA) a anunțat că Lance Armstrong a primit interdicţie pe viaţă şi a fost deposedat de toate rezultatele sportive obţinute din 1998 până în prezent, între care şi şapte victorii în Turul Franţei.

Cu alte cuvinte, americanii au preferat să privească Adevărul în față și să alunge definitiv din istoria marilor simboluri americane un nume, o carieră care s-au clădit pe minciună.

Vă imaginați cumva că acest lucru ar fi fost posibil în România sau chiar în spațiul european? Poate doar în Germania și spațiul nordic.

Estul e plin de sportivi trucați, de fake-uri în materie de performanță, care au scăpat de controale sau care, asemenea celor din fosta RDG, au avut în spate o întreagă industrie a dopajului pentru vedetele propagandistice. (Despre URSS și Rusia de-acum, nu-mi răcesc nici măcat tastatura!)

Ei bine, nord-americanii nu suportă acest lucru și, pe cale de consecință, orice umbră de minciună e de îndată descoperită și dată în vileag.

Fiindcă, pur și simplu, mentalitatea omului de rând este așa construită.

Iată de ce plecarea lui Neil Armstrong spre cer mi se pare că încheie, mai degrabă, un episod, deopotrivă, triumfal și romantic.