Arhive etichete: PMP

Bă, se schimbă scena politică/Băse schimbă scena politică

Posted on by

Recunosc, sunt un băsist nenorocit!

Spre deosebire de iliescienii, constantinescienii sau chiar  uberklausienii (mă scuzați pentru familiaritate!) de bon ton, eu mă afund în nămolul nimicniciei mele unde mă încăpățânez să observ că acest golan nici nu a omorât români la mineriade, nici nu a futut șansa de a învinge sistemul, nici nu tace asemenea unui langoș rece de aproape un an.

E tembel, are chestia asta enervantă cu Udrea, se uită cruciș, poate că e bețiv, poate că  are un frate corupt, dar, pentru mine, sigurul lucru clar e că, deocamdată, Băsescu e singurul politician care spune ceva cu cap și coadă și, mai ales, singurul care poate îngenunchia PSD-ul!

Atenție, nu pe rămășița de Ponta, ci PSD-ul!

Asta fiindcă lui Ponta îi face opoziție și PSD-ul, așa cum, de-a lungul ultimilor 15 ani, PSD-ul i-a băgat la borcan pe toți crocodilii gen Năstase Adrian. În lupta pentru putere.

Dar cel mai serios motiv pentru care eu cred în reîncarnarea lui Băsescu ține de  un criteriu sociologic: Iohannis va împlini, în curând, alături de noul PNL, un an de iluzii. Exact cât trebuie pentru a nu strica rânjetul unei victorii prin ricoșeu.

Atrag atenția și că mai mult de 30 de procente din votanții anti-Ponta sau, mai precis, anti-PSD nu se regăsesc în ceea ce face Opoziția de operetă. Moțiunea de cenzură a dovedit acest lucru fiindcă parlamentarii Puterii nu au simțit că peștele Puterii pute a mort, așa că au stat în băncile lor.

De ce?

Fiindcă umbra USL-ului reacționează la stimuli. La stimulul Băsescu. Iar acest stimul este întreținut de Antena3 nu doar din considerente voiculesciene — așa cum s-ar putea crede –, ci, mai ales, dintr-un calcul psihanalitic: atunci când ai un dușman comun, nimic nu te separă, ci doar te nuanțează. Or, în clipa în care Băsescu a reintrat pe scena politică — reinventat de Opoziția rahitică –, el a forțat și despărțirea simbolică dintre cei doi frați nefirești ai USL-ului. Încă regăsiți în spațiul simbolic al Antenei3, unde electoratul uselist se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat de la divorțul dintre Ponta și Antonescu. Iar această percepție a fost perpetuată, consolidată de faptul că Băsescu, în clipa în care a devenit fără identitate politică, a dat senzația că USL-ul are datoria morală față de electorat să fie viu și real.

Băsescu însă a simțit repede acest lucru.

Așa că, de azi, Băsescu a intrat nu doar în politică, ci, mai ales, în conștiința celor nesiguri și a celor nemulțumiți. Mai întâi. în conștiința parlamentarilor care iau în calcul foarte serios că partidul lui T.B. va obține cel puțin 10-12 procente. Apoi, în conștiința celor care, după ce au reușit să îl împedice pe Ponta să fie Președinte, au fost dezamăgiți total că el nu a fost răsturnat. Și nu în ultimul rând, în conștiința celor care s-au simțit trădați de noul PNL.

Unde dezamăgirea față de Opoziție este poate mai mare decât cea față de Băsescu.

Vom trăi și vom vedea câți parlamentari ai Mișcării Populare vom avea peste câteva luni…

Vin vremuri interesante.

Iohannis a făcut primul pas către Cotroceni. Băsescu, tot către Udrea?

Posted on by

Nu cred deloc că li se poate imputa alegătorilor prezența slabă la vot! Mai întâi, fiindcă absența de la vot exprimă o atitudine.

Iar dacă eu, de pildă, mi-am exprimat o atitudine prin absența de la referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu, nu înțeleg de ce, acum, aceeași atitudine nu ar fi la fel de valabilă.

Un cetățean nu votează din obligație, ci din convingere. Nu votează împotriva cuiva — a PSD-ului, de pildă –, ci pentru ceva, cineva. Așadar, oamenii nu au ieșit la vot fiindcă nu au primit niciun mesaj consistent. Mă refer aici la electoratul dreptei care, în plus, a fost total turmentat: simpatizanții liberali l-au avut, la ofertă, pe Mircea Diaconu, recent martirizat și cu avantajul de a fi antibăsist feroce; băsiștii s-au văzut trezit  udrea-iști, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc același lucru cu a fi băsist. Una peste alta însă, dacă adunăm voturile pentru PDL și PMP, obținem un onorabil 20 de sută. La fel, liberalii obținut un scor aproape de 20 la sută dacă adunăm 4-5 procente din voturile obținute de Mircea Diaconu.

PSD-ul părea să fi obținut un scor excelent aseară, undeva la 43 de procente, dar dimineața i-a retezat lui Ponta mai toate speranțele: 37 % nu este un scor de bun augur pentru prezidențiale. Așadar, nu prea putem vorbi despre surprize, ci, mai degrabă, despre clasări sub așteptări.

Singura surpriză mi se pare scorul lui Mircea Diaconu, un produs electoral ce pune laolaltă imaginea sa de actor, campania Antenei 3 și, mai ales, neîncrederea tot mai accentuată a opiniei publice în partide. Cred că înțelegerea acestui fenomen l-a îndemnat și pe Iohannis să demisioneze din funcția de vicepreședinte PNL pentru a se poziționa mult mai bine în poziția de candidat independent la prezidențiale. Unde va fi preferatul Ardealului și al marilor orașe! Revenind la buimăceala Dreptei, cred că primul lucru care ar trebui făcut este să se renunțe la identificarea partidelor democratice sub sigla unei așa-zise Drepte. Mai întâi, fiindcă Dreapta este un cuvânt și neînțeles de electorat, și cu o ereditate destul de confuză, ce poate fi ușor manipulat de Stânga. Apoi fiindcă Dreapta nu acoperă ceea ce ar fi o asemenea posibilă alianță.

Asta în ceea ce privește perecepția simbolică.

În ceea ce privește morala acestor alegeri, pentru mine este foarte clar că prezența în prim-plan a Elenei Udrea la PMP va fi de rău augur pentru votanții lui Traian Băsescu. Problema PMP-ului nu a fost că PMP ar fi perceput ca partidul lui Traian Băsescu, ci că este perceput ca fiind partidul Elenei Udrea. Poate că Traian Băsescu se gândește să devină liderul PMP, dar a nu transmite acest mesaj e un semn că proiectul său se referă mai degrabă la candidatura la prezidențiale a Doamnei Udrea. Or, un asemenea gest, în opinia mea, ar consemna ieșirea definitivă din politică a lui Băsescu. Fiindcă alternativa sa e foarte simplă: ori câștigător în politică, ori cu Udrea în prim-plan! După cum o reapropiere a lui Traian Băsescu de PDL  este poate încă mai importantă decât coagularea dreptei, dintr-un motiv cât se poate de banal: e nevoie de infrastructura pedelistă din teritoriu, acolo unde partiduțele noi nu prea există în teritoriu, iar strategiile pe termen mediu (24 de ore) au aroma cafelei din cafenele.

Așadar, nu a fost chiar atât de rău cum părea aseară, dar mă sperie gândul că ar nevoie de un dezastru tip Pearl Harbour pentru a se coaliza cu cei care acum stau buimaci lângă poneii de plastilină ai propriilor statui ecvestre!