Neoficial, campania electorală a început de mult. Parlamentari și viitori candidați sunt deja prezenți în media în interviuri care nu au nicio legătură cu jurnalismul.

Ca să fiu mai clar, un parlamentar sau un candidat în Parlamentul României nu poate apărea tam-nesam în paginile unui ziar și să ne pună cum va fi viața noastră după ce el va fi ales. Asta e publicitate! Adică articolul în chestie ar trebui să aibă un P, de la Publicitate. Altfel, fie cel care semnează materialul, fie publicația primește foloase necuvenite.

De fapt, în România, campania electorală se bazează pe asemenea tranzacții cu bani negri, pe lovituri sub centură, pe mercenari și pe angajarea unor borâtori de profesie.

Știu că mulți presari așteaptă campaniile electorale sau referendumurile cam cum așteaptă musca de căcat fecala  de antilopă.

Unii trăiesc din înjurături, alții din sfaturi. De regulă, sfătuitorii merg mână în mână cu bani de la „donatori”. Aproape nimic nu e la vedere.

Mai ales sondajele electorale.

Fiindcă, de pildă, toate indică un divorț PENAL între foștii candidați și electoratul din colegiu: mai mult de 96 % dintre timișoreni, de pildă, nu știu cine îi reprezintă în Parlament.

Sunt convins că, în URSS-ul lui Stalin, asemenea Nimeni ar fi fost deportați în Siberia.