Frații Desigur și Vasigur – fabulă absurdă puțin imorală

Familia Chiarașai din Buzău are doi copii, dar nu-i sigur nici asta. Ei cresc monoton într-un mediu umed și nisipos. Desigur e singurul frate mai mare. Datorită acestui mic privilegiu, el poartă cărarea pe mijloc în orice condiții. Desigur, dacă dispune de fonduri mai mari, se aranjază cu mult mai atenție. Între timp, Vasigur îngrijește grădina peste care un nor stă la un semn de-ntrebare: Unde încep melcii să se grăbească din cauza acelor teribile secete. Cu ”?” Evident lipsește morala. De oare ce Evident e doar o pastă de dinți.

Prințul Charles și vraja de fasole

Entuziasmați de zicerea de bine a Prințului Charles despre Transilvania, nu am observat că, de fapt, Alteța Sa vorbea despre noi cam cum se mirau marinarii britanici atunci când descopereau Indiile, Australia sau Noua Zeelandă; sălbăticie, autenticitate, vânat în libertate. Per global, e și corect, și bine. Singura mea mirare e de ce nu observă și francezii autenticitatea minoritarilor noștri în metrou și în jungla Parisului.

Borcea României

În orice țară cu urme de justiție prin instalație, nunta lui Borcea ar fi fost confiscată cu tot cu daruri în speranța acoperirii a 1 la sută din datorii. Nu a fost așa fiindcă Borcea, asemenea tuturor golgheterilor în tunuri, este Dinamovibil. E seara cu Vocea României la Pro, așa că îmi spun în barbă că el e chiar Borcea României: milionar alergic la școală, șmecher, buricos la dans de tribună, miamez (cu reședință în Miami). Așa că sunt sigur că Borcea României e de Groza. Loredana Groza.

Un dovleac de singurătate. Un dolveac, bine.

În fiecare an când Halloween-ul își arată hârca pe Micul Ecraniu (Șerban Foarță dixit!), îmi vine în minte un banc vechi ce ilustrează perfect filosofia acestei celtice nopți: Un gropar, impasibil, săpa o groapă. La un moment dat, din mormântul vecin iese o mână scheletică. Omul își aprinde un Carpați și sapă impasibil în continuare. După un timp, scheletul iese din mormânt și se îndreaptă spre el cu o mormăială lugubră. Groparul trage cu sete din țigară și sapă in continuare cu calm. Scheletul vede că nu îl impresionează și, încurcat, îi cere o țigară. Omul nostru îi face semn cu capul spre gard unde îi era aruncată haina. Zornăind din toate oasele, scheletul își ia țigara și dă să sară gardul. Ca electrocutat, groparul face un salt și îi aplică scheletului o lopată în cap: Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!!

Marx media cu barbă și bărbi

Elanul cu care anumite posturi TV plâng soarta pensionarilor – inclusiv postul Elan TV – miroase a Marx. Bărbosul celebru care ne-a ”blagoslovit” cu o ideologie a celor săraci. Cu 50 de ani de ”dictatură a proletariatului”, în care proprietatea privată nu exista și totul se găsea, chipurile, în mâinile întregului popor. Un asemenea marxism social-democrat nu ar fi prea grav într-o lume în care lăcomia, rapacitatea celor bogați e tot mai evidentă, iar banul e noul și singurul zeu. Nu, grav e că media creează o adevărată isterie împotriva celor bogați și că propune ca modele tot soiul de mafioți și derbedei ce apar ca exponenți ai claselor avute. Fără să spună că, în România, averile nu s-au făcut doar prin tunuri și cu un partid care le-a iertat miliade de lei datorie miliardarilor de top. Și e de toată stamba ca tocmai un Vântu, un Voiculescu sau PSD-ul să îi căineze pe cei săraci. Astea da bărbi.

Discursul Regelui e propria lui viață și nu ce a vorbit azi!

Am așteptat cu emoție discursul regelui. Mi se părea că e neapărat unul dintre acele puține momente în care puteam aștepta la un soi de exorcizare. Cuvintele – atunci când vin de unde trebuie – au forța unei rugăciuni sau a unui descântec. Îmi aduc și acum aminte de un curs din ianuarie, la Universitatea de Vest, când cineva a rostit prima oară cu voce tare Tatăl Nostru într-un spațiu în care se cădelnițase doar ”liturghia” lui Ceaușescu. Pe la mijlocul rugăciunii, mi s-a părut că, de pe pereți, începe să se scurgă toată zoaia cuvintelor-avorton, toate minciunile. Din păcate, nu aceeași senzație am avut acum. Din păcate, nu am primit vreo cutremurare din Discursul Majestății Sale. Am auzit vorbe în loc de cuvinte, îndemnuri ce păreau că se adresează unei alte Românii. Poate că așteptările mele au fost prea mari. Poate că, de fapt, nu mai e nimeni care să înțeleagă ce spune. Dincolo de mica mea mare dezamăgire, evident că nu e vina Majestății Sale. Nu doar fiindcă nu a avut pe cineva inspirat să îi scrie discursul. Nu! Un Rege, înainte de a transmite prin cuvinte ceva, semnifică. iar atunci când transmite, Regele transmite chiar semnificația destinul său. Discursul regelui e, în fapt, propria lui viață și nu ceea ce a rostit în fața unei audiențe ciudate, compuse de un Miron Mitrea mestecând gumă sau careva din prezidiu șușotind la mobil. Ca să nu mai spun că marii absenți au fost chiar Băsescu și Patriarhul.

Judecători încarcerați? Mai întâi, descarcerați de robă!

De câte ori un politician sau un VIP e protagonistul unui accident, pe carosabilul percepției românești moare câte ceva din justiția noastră. Câtă mai e! Șoselele României sunt mai pline de zombii justiției decât de sufletele celor uciși, dacă ținem cont de faptul că un complet are mai mulți judecători decât inculpați. Așadar, pentru a preîntâmpina accidente, se impune ca judecătorilor care au considerat că moartea unor oameni nevinovați e un moft pedepsit cu o suspendare ar trebui să li se ridice permisul de libertate, nu doar de profesiune. Și, după ce vor fi descarcerați de robă, să fie, pur și simplu, încarcerați. Fiindcă cei care au dat suspendări în asemenea cazuri sunt autorii morali ai oricăror accidente ulterioare. Din păcate, niciun nume de judecător nu apare în materialul de mai jos: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/va-face-huidu-inchisoare-vezi-cazuri-similare-cu-persoane-publice-implicate-241338.html Atenție: pe autostrăzile Justiției circulă mai mulți derbedei decât pe drumurile de rahat ale țării!